Ziua egalitatii salariale:

diferentele salariale intre barbati si femei stagneaza la 16,4 % in Europa

Conform ultimelor statistici publicate de Comisia Europeană, femeile din Europa lucrează în continuare 59 de zile „gratis”. Diferențele salariale între bărbați și femei – diferența medie între venitul orar al femeilor și al bărbaților la nivelul întregii economii – nu s-au schimbat aproape deloc în ultimii ani, rămânând în continuare la aproximativ 16% (ca și în anul precedent, acestea se află la 16,4%). După cum reiese din datele cele mai recente, Ziua Europeană a egalității salariale este celebrată la 28 februarie, al doilea an consecutiv. Acest eveniment marchează, la nivelul Uniunii Europene, acea dată din noul an calendaristic de la care femeile vor fi plătite în mod real pentru munca depusă, la fel ca și bărbații. Concret, acest lucru înseamnă că femeile lucrează astăzi 59 de zile „gratis”, până când ajung la suma pe care o primesc bărbații. Evenimentul marchează pentru a patra oară Ziua egalității salariale la nivel european, după lansarea acesteia de către Comisia Europeană la data de 5 martie 2011 (a se vedea IP/11/255), în timp ce a doua Zi a egalității salariale a avut loc la 2 martie 2012 (a se vedea IP/12/211), iar a treia la 28 februarie 2013 (IP/13/165).

„Ziua europeană a egalității salariale ne reamintește faptul că femeile se confruntă în continuare cu inegalități în ceea ce privește condițiile de remunerare pe piața muncii. În ultimii ani, diferențele salariale au înregistrat diminuări nesemnificative. Mai rău încă, tendința ușor descrescătoare din ultimii ani este în mare parte efectul crizei economice, din cauza căreia veniturile bărbaților au scăzut, iar veniturile femeilor nu au înregistrat o creștere,” a declarat dna Viviane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisarul UE pentru justiție. „La muncă egală, salariu egal reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale UE, dar, din păcate, acesta nu este încă o realitate pentru femeile din Europa. După anii în care nu s-a acționat, a venit momentul schimbării. În prezent, Comisia Europeană elaborează o inițiativă de natură să producă schimbarea, astfel încât în viitorul apropiat nu va mai fi necesară o Zi a egalității salariale.”

Diferențele salariale între bărbați și femei sunt prezentate ca procentaj din veniturile bărbaților și reprezintă diferența dintre remunerările brute orare obținute de lucrătorii de sex feminin și masculin din economia UE. Din ultimele cifre rezultă, în medie, o diferență salarială între bărbați și femei de 16,4% pe întreg teritoriul Uniunii Europene în 2012. Aceste cifre pun în evidență o stagnare, după o ușoară tendință descrescătoare în ultimii ani, de aproximativ 17% sau mai mare în anii anteriori. Se poate remarca o tendință descrescătoare continuă în țări precum Danemarca, Republica Cehă, Austria, Olanda și Cipru, în timp ce alte țări (Polonia, Lituania) au inversat tendința lor descrescătoare în 2012. În unele țări, și anume Ungaria, Portugalia, Estonia, Bulgaria, Irlanda și Spania, diferențele salariale între bărbați și femei au crescut în ultimii ani.

Tendința descrescătoare privind diferențele salariale poate fi explicată cu ajutorul mai multor factori, cum ar fi ponderea crescută a femeilor cu studii superioare încadrate în muncă sau impactul mai mare al recesiunii economice asupra unor sectoare de activitate în care bărbații sunt majoritari, de exemplu în construcții sau în sectoarele tehnologice. Prin urmare, evoluția nu este determinată numai de îmbunătățirea condițiilor de salarizare și de muncă pentru femei.

Într-un raport din decembrie 2013 al Comisiei Europene privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (Directiva 2006/54/CE) se arată că o serie de factori împiedică aplicarea principiului plății egale. Printre acești factori se numără lipsa de transparență a sistemelor de plăți, neclaritatea juridică a definiției privind munca de valoare egală, precum și obstacolele de natură procedurală. Printre aceste obstacole se pot menționa, de exemplu, lipsa informațiilor privind lucrătorii, necesare pentru reușita unei cereri de plată egală sau includerea de informații cu privire la nivelurile salariale ale diferitelor categorii de lucrători (IP/13/1227). O mai mare transparență privind salariile ar putea îmbunătăți situația victimelor discriminării salariale, acestea având șansa de a se putea compara mai ușor cu lucrătorii de sex opus.

În prezent, Comisia examinează opțiunile de care dispune pentru a acționa la nivel european în scopul de a îmbunătăți transparența privind salariile și, în acest mod, să identifice soluții la diferențele salariale între bărbați și femei, contribuind astfel la promovarea și facilitarea punerii în aplicare efective și eficiente a principiului egalității de remunerare.

Context

Egalitatea de gen este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene. Principiul egalității de remunerare a fost consacrat în tratate încă din 1957, fiind prevăzut și de Directiva 2006/54/CE privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă.

La data de 9 decembrie 2013, Comisia a adoptat un raport de evaluare a punerii în aplicare efective a dispozițiilor privind egalitatea de remunerare în țările UE (IP/13/1227). În raport se constată că, în viitor, dificultatea principală pentru toate statele membre va fi aplicarea corectă și asigurarea respectării normelor stabilite de Directiva 2006/54/CE.

Pe lângă monitorizarea aplicării corecte a legislației UE, Comisia a continuat să acționeze pe toate planurile pentru identificarea de soluții la diferențele salariale între bărbați și femei, inclusiv prin inițiativa Equality Pays Off (egalitatea este rentabilă) în perioada 2012 – 2013, care a sprijinit lucrătorii în ceea ce privește problema diferențelor salariale între bărbați și femei, prin organizarea de ateliere și cursuri de formare; prin recomandări anuale specifice fiecărei țări, emise în cadrul semestrului european, atrăgându-se atenția statelor membre cu privire la necesitatea de a aborda problema diferențelor salariale între bărbați și femei; Zilele europene ale egalității de remunerare; schimbul de cele mai bune practici; precum și finanțarea inițiativelor statelor membre prin intermediul Fondurilor structurale și prin acțiuni ale societății civile.

Exemplele de bune practici care promovează la nivel național egalitatea de remunerare includ:

Parlamentul Belgiei a adoptat în 2012 o lege care obligă întreprinderile să efectueze din doi în doi ani o analiză comparativă a structurii lor salariale. Belgia a fost, de asemenea, prima țară din UE care a organizat Ziua egalității de remunerare (în 2005).
Guvernul Franței a consolidat sancțiunile existente impuse firmelor care au 50 de lucrători sau mai mult și care nu respectă obligațiile care le revin cu privire la egalitatea de șanse între femei și bărbați. Pentru prima dată, ca urmare a decretului din 2012, în aprilie 2013 s-a constatat că două firme nu au respectat legislația privind egalitatea de remunerare.
Legea din Austria privind egalitatea de tratament obligă întreprinderile să întocmească rapoarte privind egalitatea de remunerare. Aceste norme, care au fost introduse treptat, în prezent sunt obligatorii pentru întreprinderile cu peste 250, 500 și 1000 de lucrători. Întreprinderile cu peste 150 de angajați vor trebui să prezinte rapoarte începând din 2014.
Rezoluția adoptată de Portugalia la 8 martie 2013 include măsuri care vizează garantarea și promovarea egalității de șanse și de rezultate dintre femei și bărbați pe piața muncii, inclusiv eliminarea diferențelor salariale. Aceste măsuri includ raportarea diferențelor salariale între bărbați și femei, defalcate pe sectoare economice.