– Analiza macro Saxo Bank / iunie 2017 –
de Christopher Dembik, Head of Macro Analysis / Saxo Bank
· După o cursă mai strânsă decât se preconizase cu ocazia alegerilor din Marea Britanie organizate pe fugă pentru azi, 8 iunie, Partidul Conservator ar trebui să rămână la putere, dar va fi nevoit să gestioneze efectele economice negative ale Brexitului care vor deveni din ce în ce mai vizibile;
· Optimismul observat după victoria lui Emmanuel Macron în Franța ascunde temerea din ce în ce mai răspândită în rândul unei părți a populației că Frontul Național va câștiga alegerile prezidențiale din 2022 dacă actualul guvern eșuează. Această temere ar trebui să încurajeze un vot strategic pe 11 și 18 iunie, permițând guvernului să obțină majoritatea absolută de care are nevoie pentru a implementa reforme.
MAREA BRITANIE: CÂNTECUL LEBEDEI
– Momentul perfect pentru Conservatori
Alegerile generale din Marea Britanie care se desfășoară azi, 8 iunie, pică în cel mai bun moment pentru Conservatori, deoarece efectele economice negative ale Brexitului nu sunt încă foarte evidente. În devansarea alegerilor cu trei ani (inițial de organizate în 2020), primul ministru Theresa May a împușcat doi iepuri dintr-o lovitură: va primi aprobarea democratică de care are nevoie pentru a negocia cu UE în numele Regatului Britanic și o perioadă de respiro politic de cinci ani (până în 2022) pentru a administra furtuna economică inevitabilă ce se va dezlănțui în urma plecării din UE.
Atunci când Theresa May a cerut alegeri, sondajele au arătat că va avea, probabil, o victorie covârșitoare. Cu toate acestea, lucrurile se schimbă destul de repede în politică. Cele mai recente sondaje de opinie, dacă au vreo importanță, confirmă faptul că Laburiștii reduc decalajul. Un sondaj YouGov chiar a sugerat că Conservatorii ar putea să piardă majoritatea pe care au obținut-o la alegerile din 2015 (330 de locuri), ceea ce a dus la o imediată scădere a GBP din cauza temerilor unui parlament unde nimeni nu are majoritate. Din punctul nostru de vedere, acest sondaj a captat cu siguranță prea multă atenție, deși metodologia sa e controversată; chiar și directorul executiv al YouGov este destul de prudent cu privire la rezultate, spunând că acestea «permit o marjă largă de eroare». În mod concret, acest lucru înseamnă că aceste rezultate au un factor de fiabilitate aproape de zero.
Deocamdată, marea majoritate a institutelor de sondare prezintă Conservatorii ca fiind în mod clar în fruntea clasamentului. Dacă e nevoie, partidul ar putea încheia un acord de coaliție cu democrat-liberalii, așa cum s-a întâmplat după alegerile din 2010; cu condiția ca toată lumea să cadă de acord asupra chestiunii imigrației (democrat liberalii vor să permită o «imigrație cu înaltă calificare», în timp ce conservatorii au în plan o reducere a migrației nete la zeci de mii pe an). Deși cursa e mai strânsă decât se prevăzuse, este de așteptat ca Partidul Conservator să rămână la putere. Ceea ce uimește cu ocazia acestor alegeri este faptul că UKIP, care a făcut campanie pentru Brexit, pierde teren – în jur de 3% din intențiile de vot, conform majorității sondajelor. Partidele principale vor avea responsabilitatea de a implementa Brexitul, deși acestea nu au susținut ieșirea de la început. Este chiar un paradox.
– Partea cea mai grea începe acum
Din punct de vedere economic, cea mai grea parte începe acum. Efectul imediat și cel mai vizibil al Brexit este devalorizarea lirei sterline. Luând în considerare paritatea puterii de cumpărare, GBP este subevaluate cu aproape 15% față de USD.
În ultimii 90 de ani, devalorizarea a fost un instrument esențial din setul de instrumente economice al Marii Britanii, dar nu a putut niciodată să rezolve probleme pe termen lung. Nu este soluția pentru că elasticitatea prețului cererii pentru exporturi este scăzută. Ca urmare, o scădere de 1% a prețului relativ al bunurilor generează doar o creștere de 0,41% exporturilor după nouă trimestre (ONS). Prin comparație, pentru o scădere similară în Franța, exporturile cresc cu aproape 0,8%.
În plus, devalorizarea monedei duce la o creștere a inflației importate. Până la începutul anului, creșterea inflației (CPI la 2,6% în comparație cu 0,3% înainte de referendumul britanic) a fost în mare parte compensată de o creștere susținută a salariilor, dar, judecând după sondajele de opinie în rândul afaceriștilor, acest lucru nu va mai fi valabil, cel mai probabil, în lunile următoare. Date fiind incertitudinile din ce în ce mai mari cu privire la viitoarele negocieri dintre Londra și Bruxelles, este pe cale să înceapă o perioadă de nivel salarial moderat.
În ultimele trimestre, consumul domestic a fost unul dintre contribuitorii principali pozitivi la creșterea PIB. În T1 2016 și T3 2016 rezultatul cel mai notabil a fost limitarea efectului advers al contribuției negative a formării brute de capital fix. Totuși, inflația mai mare în combinație cu moderarea salariilor va genera o scădere a puterii de cumpărare și, deci, a consumului. Economia britanică, ce a înregistrat cea mai slabă creștere din G7 în T1 2017 (chiar mai rău decât Italia!), este de așteptat să încetinească și mai mult în restul anului. După ce au votat în favoarea Brexit, britanicii trebuie să se aștepte la o întoarcere dificilă la realitate pe termen scurt și mediu, cel puțin în ceea ce privește economia.
FRANȚA: SPERANȚA UNEI EPOCI DE AUR
De partea cealaltă a Canalului, domină un optimism ușor extatic după alegerea lui Emmanuel Macron. E ca și cum totul s-a schimbat de la o zi la alta. În realitate, economia Franței se comportă puțin mai bine. Dar trebuie să recunoaștem meritele acolo unde este cazul: îmbunătățirea economică este parțial datorată măsurilor luate de guvernul precedent în ultimii trei ani.
– Victorie covârșitoare pentru Macron prevăzută la alegerile generale
Următorul obstacol crucial pentru noul chiriaș de la Elysée va fi reprezentat de alegerile generale din 11 și 18 iunie. Toate sondajele indică faptul că ‘La République en Marche’ (LREM), partidul președintelui, va putea obține o majoritate absolută în Parlament (cu alte cuvinte, cel puțin 289). Patru elemente principale favorizează acest rezultat:
– De la instaurarea mandatului prezidențial de cinci ani, la începutul anilor 2000, francezii au fost mereu consecvenți în a da președintelui republicii o majoritate parlamentară astfel încât acesta să poată implementa programul din campanie;
– Emmanuel Macron și guvernul său pot conta pe potențiala susținere a parlamentarilor compatibili cu Macron care nu sunt parte a LREM, în special parlamentari socialiști, dar și membri ai aripii de centru dreapta, UDI, sau aliați ai fostului prim ministru de dreapta, Alain Juppé. De aceea LREM nu a înscris niciun candidat în 56 de circumscripții;
– Are loc o schimbare politică profundă. Mandatul pe cinci ani al Olandei a distrus baza electorală a Partidului Socialist, bază care era foarte puternică în regiuni în 2012. Emmanuel Macron a reușit să infiltreze LR (principalul partid de dreapta) oferind poziții cheie personajelor istorice ale partidului, precum primul ministru, Edouard Philippe. Președintele este pe cale să repete acțiunile generalului de Gaulle prin crearea unui mare partid de centru cu o atitudine liberală în privința chestiunilor economice;
– O mare parte a votanților se tem că Frontul Național va câștiga alegerile prezidențiale în 2022 dacă actualul guvern nu reușește să rezolve problemele Franței. Această temere este, desigur, irațională în mare parte, dar ar putea duce la un vot strategic ce favorizează automat candidații LREM.
– Prioritățile economice ale noului guvern
Evaluarea situației actuale:
1) Redresarea economică este în curs, deși este oarecum rigidă. Investițiile au fost susținute în T1 2017 și, mai presus de toate, creșterea locurilor de muncă întețește ritmul, în principal mulțumită măsurilor competiționale luate pe parcursul ultimilor ani. Totuși, reportul de la finalul lui T1 2017 (0,7%) este încă prea mic pentru ca Franța să realizeze proiecțiile de creștere de 1,5% ale guvernului precedent.
2) Decizia din ultimii ani de a reduce costurile forței de muncă pentru segmentul salarial inferior via CICE (sistemul de credit fiscal) a redresat competitivitatea companiilor franceze. Cu toate acestea, planul nu a fost perfect. A fost mai bun pentru acele sectoare de afaceri care nu au fost expuse competiției internaționale, cum sunt retailerii mari generali. Mai mult, nu a fost urmat de o strategie ambițioasă de a merge către segmentul superior. Deseori uităm că succesul economic al Germaniei nu este datorat doar scăderii costurilor forței de muncă pentru sectorul serviciilor, ceea ce a avut consecințe pozitive pentru exportatori, ci și îmbunătățirii competitivității produsului în sectorul industrial.
3) Economia franceză se bazează pe o piață a muncii pe două niveluri ce beneficiază de lucrători cu studii superioare care știu cum să funcționeze în sistem în dezavantajul celor cu salarii mici a căror viață profesională presupune perioade cu locuri de muncă precare alternând cu perioade mai mult sau mai puțin lungi de șomaj. Contrar a ceea ce se spune de obicei, șomajul de masă nu există în Franța. De fapt, șomajul de masă afectează doar muncitori necalificați. Rata șomajului pentru angajații cu 3 sau 4 ani de educație superioară este în jur de 5%, confirmând faptul că o diplomă este în continuare cea mai bună protecție împotriva precarității.
# Metoda: Nu există un glonț de argint pentru reformarea economiei franceze. În final, totul a fost deja spus sau scris. Nu este vorba despre a alege măsurile corecte, ci metoda corectă de a le implementa. Reformele pieței muncii pe care guvernul vrea să le realizeze vara aceasta se bazează pe folosirea ordinelor (guvernamentale). De fapt, printr-un ordin, Parlamentul își delegă temporar puterea guvernului. Această metodă de legiferare economisește timp și este mai eficientă (pentru că evită ca o lege să se plimbe de colo-colo între cele două camere ale Parlamentului). Această metodă a fost folosită cu succes pentru reformele de pensionare principale, în 1993, ce au extins contribuția obligatorie a angajaților pentru o pensie completă la 40 de ani.
În orice caz, legiferarea prin ordin guvernamental nu duce la evitarea unei revolte a sindicatelor, o chestiune obișnuită în Franța. Pentru a evita acest lucru, guvernul ar putea decide să aplice reformelor pieței muncii clauza de anterioritate. Asta înseamnă că schimbările decise se vor aplica doar nou-veniților pe piața muncii, de la o dată predefinită, și nu se va aplica celor deja angajați. Avantajul este evident: noii veniți nu au o metodă de a-și uni forțele pentru a demonstra, iar sindicatele, care de obicei apără drepturile forței de muncă active, ar putea fi mulțumite că-și păstrează beneficiile. Prin împingerea reformelor înapoi în timp, guvernul ar putea garanta aplicarea lor și, în cele din urmă, eficacitatea acestora.
# Reforme pe termen lung: provocarea reală a Franței nu este legată de competitivitate ci, mai degrabă, de productivitate. Declinul productivității muncii cântărește greu asupra potențialei creșteri a PIB și asupra standardului de viață. O metodă de a stimula productivitatea este dea promova la o scară mai mare educația și instruirea vocaționale. Franța dedică în jur de 32 de miliarde de euro pe an pentru asta. Așadar, chestiunea nu este legată de finanțare ci despre alocarea resurselor. Țara trebuie să se concentreze pe noi tehnologii, inclusiv sectorul digital, dar și sectoarele tradiționale industriale unde există o adevărată lipsă de mână de lucru. Conform MEDEF, asociația de afaceri a Franței, 1/3 din producători declară că se confruntă cu această problemă. În final, programele de instruire vocațională trebuie descentralizate, dând mai multă putere regiunile care, cel mai probabil, înțeleg mai bine nevoile locale de ocupare a forței de muncă.
