Deşi băncile din Grecia, Irlanda şi multe dintre cele portugheze şi italiene tranzacţionează la nivelul de 0,2- 0,3 Price-to-book, cu alte cuvinte investitorii recunosc că 70- 80% din capitalul acţionarilor va fi pierdut, există şi mai multe veşti proaste la orizont pentru sectorul bancar din ţările PIIGS. Dintre acestea, Banco Popolare, UBI Banca, Piraeus Bank şi Dexia au în prezent cele mai scăzute evaluări şi cel mai mare risc de neplată.
În ultimele două săptămâni, lucrurile au mers din rău în mai rău pentru aceste bănci din ţările PIIGS şi o preluare integrală de către statele respective nu este exclusă. Într-o analiză recentă „Care dintre băncile europene vor avea de suferit de data aceasta?”, am subliniat, de asemenea, faptul că „vulnerabilitatea ţărilor non-PIIGS la un colaps grecesc, chiar şi în condiţiile unei restructurări „voluntare” a datoriei suverane, ar putea fi semnificativă pentru unele dintre aceste bănci”.
Este Grecia în faliment?
Pentru a înţelege imaginea în ansamblu, trebuie să facem un pas înapoi. Creditorii ar trebui să poată să ofere mai mulţi bani Greciei, în cazul în care condiţiile de rambursare sunt acceptabile. Deci, dacă Fondul Monetar Internaţional nu reuşeşte să vină la petrecere, asta se datorează faptului că ei consideră Grecia în stare de insolvenţă?
Planul actual de a salva Grecia sau cel puţin de a administra refinanţarea în valoare de 60-70 de miliarde euro până la sfârşitul anului 2013 constă într-un mix între eforturile de privatizare greceşti, acţiunile de a stimula investitorii privaţi să prelungească scadenţa obligaţiunilor restante, creditele suplimentare de la Banca Centrală Europeană şi implicarea Uniunii Europene în procesul de colectare a impozitelor.
Privatizarea nu este deloc populară în Grecia. De asemenea, nici creşterea numărului creditelor nu se bucură de popularitate în rândul contribuabililor din naţiunile creditor. Întrebarea este dacă aceasta nu este soluţia cea mai puţin neatractivă pentru "a proteja" banii contribuabililor germani şi ale UEM?
În cazul în care Grecia nu îşi va putea plăti datoriile, Banca Centrală Europeană, cu cele 45 de miliarde de expunere, va trebui să angajeze băncile centrale ale Uniunii Monetare Europene să plătească, adică contribuabilii vor trebui să suporte factura.
Deja vu cu Lehman?
Potrivit lui Bini Smaghi, membru al consiliului executiv al Băncii Centrale Europene (BCE), efectele destabilizatoare ale unei operaţiuni de salvare care a eşuat în Grecia vor avea, cu siguranţă, consecinţe severe, dacă nu chiar mai rău, decât prăbuşirea Lehman din septembrie 2008.
Smachi nu este singurul care împărtăşeşte această părere despre situaţia din Grecia. Şi mai îngrijorătoare este reticenţa FMI de a participa cu fonduri suplimentare, deşi acesta a fost planul în pachetul de salvare de 110 miliarde de Euro lansat anul trecut, pentru că Grecia pare incapabilă să se autofinanţeze, începând cu martie 2012. În general, nu există nicio îndoială că situaţia se înrăutăţeşte, cu atât mai mult cu cât această criză economică grecească se transformă într-un joc politic cu miză mare.
Având în vedere eventualitatea unei crize de sine stătătoare – potrivit îngrijorărilor lui Smaghi – generate de încapacitatea de plată a Greciei, nu va exista loc în care băncile europene să se ascundă. În această fază a crizei datoriei suverane, probabil, Grecia, Irlanda şi Portugalia trebuie să fie tratate ca un înteg. Dar până la reuniunea miniştrilor de finanţe ale Uniunii Europene ", la 20 iunie, totul se reduce la ţările PIGs!
