Maria Capelos
Editura ALLFA
Actorii. Ii vedem pe scena, ii admiram, ii aplaudam. Ii zarim pe strada sau in locuri publice, dar adesea nu ii abordam; ii vedem la televizor (mai mult sau mai putin, dupa cum aleg sa se promoveze si dupa cum sunt sau nu invitati sa apara). Ne-ar placea sa ii cunoastem, dar nu avem mereu aceasta oportunitate.
Totusi, unii dintre ei ne lasa posibilitatea de a-i cunoaste si de a le afla putin din viata in afara scenei, din framantari si bucurii, din momente care i-au marcat si din intamplari haioase ori triste prin intermediul cartilor.
Astfel am avut in aceasta saptamana ocazia de a-l descoperi, de a-l cunoaste mai bine pe Vladimir Gaitan, actor pe care il puteti vedea pe scena Teatrului de Comedie. Maria Capelos, in calitate de autor, ne permite sa interactionam cu marele actor. Cartea nu-i nici ca un jurnal, nu este nici ca un lung interviu: este ca si cand insusi Vladimir Gaitan sta de vorba cu noi, impartasindu-ne intamplari din viata lui si, desigur, din cariera.
Pornim cu amintiri despre copilarie, una populata cu oameni fascinanti, cu inaintasi care capata dimensiuni de eroi si oameni de poveste prin intermediul bunicii cu harul povestirii (dar, evident, trebuie precizat ca bunica avea si ce povesti a spune despre strabunii lui Vladimir Gaitan). Ajungem apoi sa aflam despre cariera si anii tineretii, ajungem in preajma Revolutiei si apoi, in chiar ultima pagina, aflam despre nepoata, „o fetita care va fi cetatean englez, din tara roman, fiul meu, si mama jumatate chinezoaica, jumatate thailandeza.”
O sa cititi si cum a ajuns sa detina cinci loturi in 2 Mai, imediat dupa Revolutie, ce amestec a avut Sergiu Nicolaescu in afacere (si nu numai el). O sa aflati despre afaceri dar, mai presus de toate, despre o viata frumoasa, cu oameni deosebiti care l-au influentat si cu spectacole deosebite in care a jucat.
Finalul cartii ne aduce si o selectie de fotografii din diverse momente si piese in care a jucat Vladimir Gaitan.
Trebuie sa va spun ca mi-a placut foarte mult finalul. Povestind despre emotiile jocului pe scena si despre zambetul pe care se bucura de fiecare data cand reuseste sa il aduca pe buzele spectatorilor, dar si despre cel starnit de faptul ca a ajuns la sfarsitul cartii, ajunge sa mentioneze ca se gandeste cu un zambet pe buze la nepoata, acelasi zambet cu care se uita la final de spectacol la spectatorii care se ridica in picioare si „Acelasi zambet il am si acum, la incheierea acestor povestiri, la care evident ca nu-mi doresc sa va ridicati in picioare, dar pe care va rog sa le cititi cu ingaduinta, iar pe mine sa ma rasplatiti cu un gand bun.”
Nu doar un gand bun, ci o multime se indreapta spre Vladimir Gaitan la finalul acestei carti. Iar daca va intrebati de ce un final cu zambet si de ce „Alfabetul vietii”, atunci trebuie sa va spun ca acest volum are o structura interesanta: fiecare capitol incepe cu o litera din alfabet. Asa ca finalul trebuia sa fie unul cu litera „z”, iar un zambet daruit la sfarsit, un zambet plin de emotie (ca intreaga carte), nu poate decat sa cucereasca orice cititor.
O carte care se citeste intens, cu placere, un actor bun care ne lasa sa il cunoastem dincolo de scena si multe intamplari inedite, amuzante, serioase, deosebite – ca in viata.
Va recomandam sa cititi aceasta carte si apoi sa ne trimiteti comentariul dumneavoastra cu privire la ea pe adresa loredana at prwave.ro si poate aparea pe site.
{mosloadposition user9}
