de Steen Jakobsen
· Acțiunea prețului de piață dictează direcția – nivelurile tradiționale de susținere au fost încălcate violent. Piața de ieri a fost martora celei mai energizate lichidări din 2008/2009 încoace
· Dolarul SUA a condus această criză și o va lua înapoi în sus atunci când va ajunge la minim
· Am „bifat” majoritatea țintelor tehnice ale lui Steen Jakobsen, iar mai jos se află calea „de așteptat” la prima mână de aici încolo (minimul lui 2015 este în curs de stabilire)
· Vom avea parte de recesiune până în prima jumătate a lui 2016 combinată cu minime în toate ciclurile – săptămâna din urmă a fost doar un „aperitiv” pentru un meniu mai mare ulterior creșterii dobânzii de către Rezerva Federală (septembrie/decembrie sau deloc)
· Fed-ul ar trebui să facă o mișcare în septembrie, iar dacă nu va reuși, acest lucru va întârzia majorarea dobânzii de către Fed până în 2017, din cauza recesiunii prevestite pentru prima jumătate a lui 2016. (Probabilitatea ca Fed să facă acum o mișcare este de 24%, în scădere de la 50% acum o săptămână). Motivul pentru care ar trebui să facă o mișcare este faptul că piața și economia au nevoie de un randament stabilizator nominal mai mare pentru a se mișca din nou.
Strategia pentru următoarele săptămâni până la întâlnirea crucială a Rezervei Federale din septembrie
Suntem aproape de a fi epuizat scăderea deocamdată, însă, în principiu ar trebui să existe o re-testare de 9.300 DAX și 1825/30 la S&P înainte de a o lua în sus.
Cred cu tărie că dolarul american este cel care conduce această lichidare. Toate “relele” vin din felul în care sistemul monetar creează datoria în principal în dolari americani și apoi reciclează capitalul înapoi pe piețele de capital americane. China și-a permis să chestioneze această reciclare și sistemul monetar FIAT, însă permite prețurilor bazate pe piață să dicteze CNY pentru ca ulterior să activeze proiectul Drumul Mătăsii.
Iată o explicație simplă a motivului pentru care eu cred ca dolarul american conduce piețele:
Dolarul SUA se întărește:
→ Crește prețul de întreținere a masivei datorii a dolarului american
→ creează devalorizarea pentru menținerea proporției exporturilor
→ reduce prețurile materiilor prime
→ reduce creșterea economiilor de piață emergente
→ exportatorii pierd piața
Dolarul SUA slăbește:
→ materiile prime cresc
→ se reduce presiunea asupra datoriei și a materiilor prime
→ resetează creșterea spre mai sus.
Trăim într-o economie FIAT având dolarul SUA ca valută de rezervă. De la începutul crizei financiare am fost martorii unei creșteri masive a sumei datoriei totale; McKinsey estimează că datoria globală a crescut cu 57,000 miliarde USD din 2007. Vă las să vă gândiți puțin la cifra asta! A făcut ca ponderea datoriei interne în PIB să crească cu 17% puncte procentuale (Media este >200% ponderea datoriei în PIB).
Așadar 57 de trilioane de dolari americani datorie nouă au ținut economia mondială în viață, dar mare parte din această datorie a fost creată de economiile de piață emergente care au împrumutat ieftin in dolari americani și au investit în economia locală. Acum, pe măsură ce USD a crescut, la fel s-a întâmplat și cu „povara datoriei” într-un moment în care dolarul american puternic a făcut și ca materiile prime să fie vândute cu cel mai mic preț din ultimii 15 ani – deci nu există un venit real.
Ciclul de creditare, adică marjele creditului, a ajuns la un minim extrem în toamna lui 2014 – primul semn al creșterii “costului de capital” (CoC) de vreme ce a fost pe acest trend crescător în prețul banilor.
Indicele dolarului SUA (DXY) a crescut în mai, iar apoi bursa în iulie/august. Creșterea dolarului SUA a coincis cu o mișcare finală în domeniul materiilor prime determinată de furtuna perfectă: un dolar SUA puternic și un cost mai mare al capitalului care echivalează cu un enorm apel în marjă asupra datoriei denominate a SUA, pe care toate țările cu economie de piață emergentă o au, deci făcând puțin important faptul că sunt importator sau exportator net. La aceasta se adaugă un ciclu masiv de reducere a gradului de îndatorare în sectorul bancar prin reglementare, iar costul de capital va rămâne crescut la nivelul din toamna lui 2014.
Dolarul american ne-a dus la această corecție și ne va scoate din ea prin mecanismele descrise mai sus.
Concluzie:
Piața nu ar fi permis o asemenea corecție profundă în 2010, 2011, 2012, 2013 ori 2014, iar faptul că am avut parte de această mișcare ieri confirmă parțial teoria mea cum că ne mișcăm spre un status/mod în care politica monetară nu poate ajuta, în care băncile centrale recunosc din ce în ce mai mult că dezavantajele unor politici monetare a dobânzilor scăzute sunt mai mari decât avantajele. Să fie începutul sfârșitului pentru „pretend-and-extend”?
De fapt am trecut prin primii pași ai unui adevărat ciclu de business care permite corecție, restabilind prețurile și o structură mai bună a costului de capital marginal – dacă ziua de ieri vi s-a părut grea/proastă, atunci bucurați-vă și gândiți-vă că economia va ieși mai puternică din asta dacă această concluzie se va confirma.
