După nenumărate obstacole, nori vulcanici, vreme rea și zăpadă îngheîată, cei doi români temerari au atins cel mai înalt punct al expediției Eco-Greenland: 2500 m. De aici va începe coborârea ce nu va fi cu nimic mai ușoară decât ascensiunea.
Drumul alpiniștilor a fost unul anevoios. La temperaturi de -32 de grade Celsius, totul trebuia sincronizat perfect, căci orice încercare de a înfinge tabăra după lăsarea înghețului se soldează cu un eșec, respectiv o noapte polară în adevăratul sens al cuvântului. ”Așa după cum am estimat, ieri a durat câteva ore să scoatem și să strângem cortul ancorat cu ajutorul genților înghețate de gerul de peste noapte. Am pornit pe la 13.30 și am mers cât ne-a permis vremea. Dacă nu te oprești la timp să stabilești noua tabără nu mai ai nici o șansă să înfingi ancorele de la cort în zăpada care încremenește la cele -32C cât au fost și noaptea trecută.” Povestea Ticu Lăcătușu în prima dimineață după atingerea punctului culminant al expediției.
Nici coborârea însă nu va fi ușoară, ci din contră. Din cauza traseului, 100 m parcurși înseamnă doar 1 m de coborâre. ”Ne-am fi dorit ca dupa atingerea punctului culminant de 2500m să începem o relativă coborâre dar urcușurile au fost lungi, susținute. Ieri din 9 ore de mers 6 au fost în urcare. Totuși, în final am ajuns sub cota 2400. Zona mediană a calotei glaciare are nu una, ci mai multe culmi de 2400m orientate longitudinal pe directia N-S.”, povestea Ticu Lăcătușu despre noua etapă a expediției, de abia începută. Vremea însă pare să se fi dat de partea lor: ”De câteva zile străbatem transversal aceste culmi, separate de platouri lungi, ușor depresionare. Am parcurs 31 km munciîi, ajutaîi de condițiile aproape ideale. Zăpada bună, senin, fără vânt dar din când în când câte o adiere reconfortantă.”
Atingerea cotei de vârf a calotei a însemnat o piatră de hotar, atât din punct de evdere geografic, cât și din punct de vedere emoțional. Cu deja două masuri în minus la haine și neavând nimic în jur în afară de albul înghețat, cei doi se alimentează cu mici bucurii și speranțe ce pot face diferența la -32 de grade: ”Sunt mici deziluzii după fiecare urcuș plin de speranță, după care la orizont se întrezarea un altul. Temperatura a fost de minim -10 grade în cursul zilei dar cu ger năprasnic dupa apusul soarelui: -33grade. Apusul este la 23.18 iar rasaritul la 2.29. Și de astăzi va fi lună plină, aducătoare de noroc. Vom vedea!” povestea Ticu într-un mesaj trimis pe 25.05 2010.
Se pare că luna plină le-a adus noroc, caci pe 27 mai, temperatura a crescut cu 5C iar pentru câteva ore, cei doi au înaintat cu soarele în față, care a înmuiat zăpada și le-a mai dezmorțit hainele și bagajele înghețate. Mai au în jur de 240 km până acasă, în linie dreaptă, probabil mai mulți de parcurs, datorită traseului: ”În linie dreaptă am mai avea 40 de km pâna la radarul pe care SUA l-au construit în timpul războiului rece pentru interceptarea rachetelor cu rază lungă de acțiune. De la radar până la Kangerlussuaq, sunt 180km în linie dreaptă dar noi vom avea probabil de mers mai mult pentru că trebuie ocolit un labirint de seracuri de gheata. În unii ani se formează chiar lacuri care trebuie evitate cu atenție, în jurul lor gheața este friabilă și deosebit de periculoasă. Vom vedea!”, ne ținea la curent Ticu Lăcătușu pe 27 mai.
Traseul expediției în timp real, ca și multe știri și noutăți despre cei doi alpiniști români vor putea fi găsite în exclusivitate pe www.lacatusu.ro.
{mosloadposition user10}
