Magda Szabó
Editura ALLFA
Magda e vinovata de moartea lui Emerenc. Iar povestea trebuie spusa, nu pentru El, ci pentru ea insasi. Si cand te gandesti ca ar fi putut opri tragedia…
Primul capitol este asadar o marturisire (sau o recunoastere?), o anticipare a finalului. Stilul in care este scris aceasta… introducere este cel in care este scrisa intreaga carte. Povestitoarea, Magda, asterne pe hartie intamplarile care au dus la finalul trist. Totul este ca o confesiune asadar, cu mai putin dialog si mai mult accent pe trairi.
Magda are nevoie de un ajutor in casa, iar lumea i-o recomanda pe Emerenc. Aceasta femeie, o mana de om, are ciudateniile sale. Nu primeste pe nimeni in casa, se spune ca nu are pat, doar o canapea unde se odihneste, uneori, cateva ore. Pe Emerenc nu o angajezi tu, ci te accepta ea, daca vrea. Femeia nu este tanara, si totusi reuseste sa tina multe gospodarii in ordine. Vine la ore imposibile, lasa uneori cadouri – desi nu doreste niciodata sa primeasca ceva. Lupta ei de a tine trotuarele fara zapada atunci cand ninge, ajutandu-se doar de o matura, este graitoare pentru firea ei.
Desi retrasa, Magda reuseste sa afle cate ceva despre Emerenc. Unele lucruri sunt dezvaluite de aceasta (cand ii e rau Magdei o data are grija de ea si asa face prima marturisire), alte lucruri sunt deduse ori auzite.
Cele doua firi – opuse: Magda prietenoasa, Emerenc tinand la intimitatea ei – se apropie. Fiecare deschide o usa catre sufletul sau, iar ceea ce se afla dincolo de suprafata este tulburator.
Elementul special al romanului nu rezida asadar in poveste (aceasta putand fi rezumata foarte usor intr-o fraza) ci in personajele interesante, atent creionate, si in relatia pe care o dezvolta acestea. Detaliile se aduna incet-incet, captiveaza, povestea surprinde pe alocuri, intristeaza ori bucura cititorul.
Emerenc este un personaj memorabil, un caracter aparte, iar Magda Szabó este un alt autor maghiar cu care merita sa va intalniti!
{mosloadposition user9}
