Populațiile de specii sălbatice au avut un declin catastrofal de 73% în doar 50 de ani, fiind atins cel mai ridicat nivel al degradării naturii, potrivit Raportului Planeta Vie 2024, publicat de WWF
- Cele mai mari scăderi ale populațiilor de animale sălbatice monitorizate au fost înregistrate în America Latină și Caraibe (-95%), Africa (-76%) și Asia-Pacific (-60%).
- Pierderea și degradarea habitatelor sunt determinate în principal de defrișările pentru agricultură și producție alimentară, urmate de supraexploatare, specii invazive și boli.
- Raportul WWF dezvăluie un „sistem în pericol”, pe măsură ce lumea se apropie de limite periculoase, ireversibile, cauzate de pierderea naturii și de schimbările climatice.
- Ceea ce se va întâmpla în următorii cinci ani va fi crucial pentru viitorul vieții pe Pământ, dar avem puterea și oportunitatea de a schimba traiectoria.
WWF – World Wide Fund for Nature / Fondul Mondial pentru Natură lansează a 15-a ediție a publicației emblematice bienale Living Planet Report / Raportul Planeta Vie, un studiu cuprinzător despre tendințele în biodiversitatea globală și sănătatea planetei.
Planeta atinge cel mai avansat nivel de degradare din Antropocen, în condițiile în care s-a înregistrat o scădere de 73% a populațiilor de specii sălbatice în doar 50 de ani. Vorbim practic de începutul celei de-a 6-a extincții în masă a biodiversității, de data aceasta cauzată de om. În acest context și având în vedere și criza climatică, în funcție de deciziile luate la nivel global, următorii cinci ani vor fi cruciali pentru viitorul vieții pe Pământ, avertizează specialiștii WWF. În România, utilizarea excesivă a pesticidelor, agricultura intensivă, braconajul, dezvoltarea unei infrastructuri nesustenabile fără a lua în considerare impactul pe termen lung asupra mediului, tăierile ilegale de-a lungul timpului sau poluarea cu plastic, la care se adaugă deciziile care pun interesul politic înaintea recomandărilor bazate pe știință, ca în cazul recent adoptatei legi ce permite vânătoarea la trofeu pentru specia urs, aduc un grav deserviciu speciilor și sănătății ecosistemelor.
Dacă la nivel mondial defrișările s-au intensificat în 2023, în ciuda angajamentului global de a opri defrișarea și degradarea pădurilor până la sfârșitul deceniului, în România lupta este pentru a păstra ceea ce există deja: Valorile Ridicate de Conservare. Țara noastră și-a luat angajamentul de a proteja 10% din întreaga sa suprafață împădurită și se află în plin proces de a identifica aceste zone. Mai mult, WWF susține o reformă reală a sistemului de combatere a exploatărilor legale și o utilizare responsabilă a lemnului, de aceea organizația se implică în dezvoltarea noului Cod Silvic care se află acum în dezbatere parlamentară.
De asemenea, în ultimii 100 de ani, autoritățile au îndiguit și drenat vaste suprafețe ale luncii și Deltei Dunării, astfel încât s-au pierdut 85% din luncă și o treime din Deltă. Consecințele acestor acțiuni accentuate de schimbările climatice sunt vizibile: mai multe urmări catastrofale ale inundațiilor, efecte mult mai severe ale secetelor, deșertificare, sărăcie în comunitățile dunărene.
Din fericire, aceste fenomene încă sunt reversibile. Prin lucrări ample de reconstrucție ecologică, prin dialog cu toți actorii din zonele riverane, prin ascultarea argumentelor științifice, prin oprirea avizării de noi lucrări hidroenergetice care distrug râuri, autoritățile române se pot asigura că apa – și, odată cu ea, viața și prosperitatea – se întoarce în zonele de luncă și în Delta Dunării.
Pe Dunăre, marile proiecte de infrastructură periclitează grav echilibrul ecosistemic, punând sub semnul întrebării toate eforturile WWF România de a reface populațiile de sturioni, prin programele ce au planificat lansarea în următorii patru ani a 900.000 de pui de sturioni.
Indicele Planeta Vie (Living Planet Index – LPI), calculat de Societatea Zoologică din Londra (ZSL), prezintă starea în care se află planeta, după o analiză aprofundată care include aproape 35.000 de tendințe ale populației pentru 5.495 de specii, în perioada 1970-2020. Declinul populațiilor de animale sălbatice poate fi un indicator de avertizare timpurie a riscului crescut de extincție și a pierderii potențiale a ecosistemelor naturale. Astfel, cel mai puternic declin se observă în ecosistemele de apă dulce (-85%), urmate de cele terestre (-69%) și cele marine (-56%).
Atunci când ecosistemele sunt degradate, ele încetează să mai ofere umanității beneficiile de care aceasta depinde – cum ar fi, aer curat, apă și soluri sănătoase pentru hrană, stocarea carbonului pentru o climă stabilă – sau furnizează doar într-o mică măsură aceste beneficii, în funcție de gradul lor de afectare.
Un punct critic apare atunci când într-un ecosistem impacturile cumulative ating un prag ce rezultă într-o modificare substanțială, adesea bruscă și potențial ireversibilă.
Punctele critice globale, cum ar fi degradarea ireversibilă a pădurii amazoniene și moartea în masă a recifelor de corali, ar putea crea unde de șoc mult dincolo de realitatea imediată, afectând securitatea alimentară și mijloacele de trai. Avertizarea vine în contextul în care, în august 2024, incendiile din Amazon au atins cel mai ridicat nivel din ultimii 14 ani, iar un al patrulea eveniment global de albire în masă a coralilor a fost confirmat la începutul acestui an.
Pierderea și degradarea habitatelor sunt determinate în principal de sistemul alimentar global, urmat de supraexploatare, dezvoltarea infrastructurilor liniare de transport, speciile invazive și boli. Schimbările climatice reprezintă o amenințare suplimentară specială pentru populațiile de animale sălbatice, mai ales în America Latină și Caraibe, care au înregistrat o scădere medie de 95%. Europa și Asia Centrală au înregistrat o scădere de 35% a populațiilor de viețuitoare sălbatice, iar America de Nord de 39%.
„Natura emite un apel de urgență. Crizele legate de pierderea biodiversității și schimbări climatice împing viața sălbatică și ecosistemele dincolo de limitele lor, atingând puncte critice globale periculoase, care amenință să deterioreze sistemele de susținere a vieții pe Pământ și să destabilizeze societățile. Consecințele catastrofale ale pierderii unora dintre cele mai prețioase ecosisteme, cum ar fi pădurea tropicală amazoniană și recifele de corali, ar fi resimțite de oamenii și de natura din întreaga lume. Deși situația este disperată, există acorduri și soluții globale pentru a pune natura pe calea redresării până în 2030, dar până acum s-au înregistrat puține progrese. Deciziile și măsurile luate în următorii cinci ani vor fi cruciale pentru viitorul vieții pe Pământ. Puterea și oportunitățile sunt în mâinile noastre. Putem avea o planetă vie dacă acționăm începând de acum”, declară Kirsten Schuijt, director general al WWF International.
Tendințele de evoluție ale populațiilor de animale sălbatice reflectate de LPI arată un declin de 57% în numărul de femele reproducătoare din specia țestoaselor de mare cu cioc de șoim, care au cuibărit între 1990 și 2018 pe Insula Milman din nord-estul Australiei; un declin de 65% al populației de delfini de Amazon (cunoscuți și sub numele de Boto), în timp ce populația delfinilor Tucuxi, o specie de dimensiuni mai mici, a scăzut cu 75% între 1994 și 2016 în rezervația Mamirauá din Amazonas, Brazilia. Anul trecut, peste 330 de delfini de apă dulce au murit în doar două lacuri, în timpul unei perioade de căldură extremă și secetă.
Indicele arată, de asemenea, că unele populații de viețuitoare s-au stabilizat sau au crescut datorită eforturilor eficiente de conservare, cum ar fi o creștere a populației de gorile de munte cu aproximativ 3% pe an între 2010 și 2016 în Masivul Virunga din Africa de Est, și revenirea populațiilor de zimbri, de la 12 la 6.800 de exemplare, în perioada 1950 – 2020, în 10 țări din Europa.
Majoritatea zimbrilor trăiesc în arii protejate, iar specia este protejată în toată Europa. Din 2014, WWF-România (Fondul Mondial pentru Natură) a condus eforturile de reintroducere a speciei în Carpații de Sud-Vest și acum, la 10 ani de la prima eliberare, numărul de zimbri liberi din sălbăticia Munților Țarcu a depășit 200 de exemplare. În toamna anului 2023, câteva specimene au migrat, în mod natural, în Parcul Național Domogled Valea Cernei, o dovadă clară că specia s-a adaptat și s-a integrat în ecosistem. Cu toate acestea, succesele izolate nu sunt suficiente.
Sistemele energetice și de procurare și producere a alimentelor sunt principalii factori care determină schimbările climatice și pierderea biodiversității. Combustibilii fosili contribuie cu aproximativ 70% la emisiile de gaze cu efect de seră. Producția de alimente este principala cauză a pierderii habitatelor – utilizează 70% din resursele de apă și este responsabilă pentru peste un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră, mai arată datele Indicelui Planeta Vie 2024.
„România se află într-un punct critic în ceea ce privește conservarea naturii. Deși ne confruntăm cu provocări nemaiîntâlnite, de la tăierile ilegale la poluarea cu plastic și recentul proiect de lege privind vânătoarea de trofee la urși, suntem hotărâți să protejăm și să restaurăm, unde e cazul, ecosistemele și specile noastre unice. Deciziile actuale pot avea un impact profund asupra faunei și florei sălbatice, inclusiv a speciilor emblematice precum urșii sau a biodiversității acvatice, deseori uitată de oameni. Restaurarea râurilor, lacurilor, bălților, a zonelor umede reprezintă soluții esențiale pentru combaterea inundațiilor și a secetei, probleme tot mai frecvente din cauza schimbărilor climatice. Prin măsuri coordonate și investiții în soluții bazate pe natură, putem crea o Românie unde biodiversitatea prosperă și comunitățile umane beneficiază direct de pe urma unui mediu sănătos”, a declarat Barbara Bendandi, Director de Conservare WWF-România.
Ce soluții sunt pentru viitorul planetei, al naturii și al omenirii
Soluțiile bazate pe natură (NbS) valorifică puterea naturii pentru a stimula ecosistemele naturale, biodiversitatea și a asigura bunăstarea umană, pentru a aborda problemele majore ale societății, inclusiv schimbările climatice. De exemplu, agricultura regenerativă și refacerea pădurilor, a zonelor umede și a mangrovelor pot stimula stocarea carbonului, pot îmbunătăți calitatea apei și a aerului, pot îmbunătăți securitatea alimentară și a apei și pot ajuta la protejarea împotriva eroziunii și inundațiilor.
Mai multe țări urmează să prezinte strategii și planuri de acțiune naționale revizuite privind biodiversitatea (NBSAP) aliniate la Cadrul Global pentru Biodiversitate înainte de conferința COP16 din Cali, Columbia (21 octombrie – 1 noiembrie 2024). WWF îndeamnă toate țările să se asigure că aceste planuri și acțiuni sunt ambițioase și cuprinzătoare și să stimuleze finanțarea biodiversității.
În conformitate cu Acordul de la Paris, țările trebuie să prezinte noi planuri climatice (Contribuții determinate la nivel național – NDC) în 2025, care să expună modul în care vor contribui la limitarea încălzirii la 1,5 grade Celsius. Aceste planuri ar trebui să includă pașii care urmează a fi parcurși pentru eliminarea echitabilă a combustibililor fosili și transformarea sistemelor alimentare. La COP29 de la Baku, Azerbaidjan (11 noiembrie – 22 noiembrie), WWF speră să fie încheiat acordul asupra unui nou obiectiv ambițios de finanțare pentru schimbările climatice, care să răspundă nevoilor de atenuare și adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare.
Totodată, țările membre UE trebuie să prezinte un plan energetic și climatic care are ca scop reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puţin 55% până în 2030. Deși termenul de transmitere a planului a fost 30 iunie 2024, România încă nu a finalizat acest plan.
- Raportul Planeta Vie 2024 este a 15-a ediție a publicației emblematice bienale a WWF. Rezumatul raportului în limba română este disponibil pe site-ul organizației (https://wwf.ro/campanii/raportul-planeta-vie-2024/), de unde se poate descărca și versiunea completă.
- Trebuie menționat că iterațiile succesive ale LPI (Indicele Planeta Vie) nu sunt direct comparabile, deoarece conțin seturi diferite de specii. De asemenea, este important să subliniem semnificația anului de referință 1970 pentru diferitele regiuni monitorizate. Atât în Europa, cât și în America de Nord, impacturile de amploare asupra naturii erau deja evidente înainte de apariția indicelui, în 1970, explicând de ce tendința negativă este mai redusă. America de Nord a înregistrat un declin mediu de 39%, în timp ce Europa și Asia Centrală au înregistrat un declin de 35%.
- Punctele critice globale pot reprezenta amenințări grave pentru umanitate și majoritatea speciilor și ar deteriora sistemele de susținere a vieții pe Pământ, destabilizând societățile din întreaga lume (vezi raportul complet și Lenton et al. 2023). În Amazon, pe măsură ce schimbările climatice și defrișările duc la reducerea precipitațiilor, oamenii de știință cred că s-ar putea atinge un punct critic în care condițiile devin improprii pentru pădurea tropicală. Acest lucru ar schimba tiparele climatice regionale și globale, afectând producția de alimente, iar Amazonul ar trece de la a fi un absorbant de carbon la o sursă de emisii. Recifele de corali sunt, de asemenea, sub amenințare extremă din cauza schimbărilor climatice, cu un al patrulea eveniment global de albire în masă a coralilor confirmat în acest an. Fiecare eveniment de albire slăbește coralii, lăsându-i incapabili să facă față altor presiuni, cum ar fi poluarea și pescuitul excesiv. Moartea în masă a recifelor de corali ar distruge pescăriile și ar reduce protecția împotriva furtunilor pentru comunitățile de coastă, deoarece recifele acționează ca o barieră împotriva valurilor, furtunilor și inundațiilor.
- Sistemele energetice și alimentare sunt principalii factori care contribuie la schimbările climatice și la pierderea biodiversității. Combustibilii fosili contribuie cu aproximativ 70% din emisiile de gaze cu efect de seră. Producția alimentară este principala cauză a pierderii habitatelor, reprezintă 70% din consumul de apă și este responsabilă pentru peste un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră.
- Soluțiile bazate pe natură (NbS) valorifică puterea naturii pentru a susține ecosistemele naturale, biodiversitatea și bunăstarea umană, abordând probleme sociale majore, inclusiv schimbările climatice. De exemplu, agricultura regenerativă și restaurarea pădurilor, zonelor umede și mangrovelor pot crește capacitatea de stocare a carbonului, îmbunătăți calitatea apei și a aerului, consolida securitatea alimentară și a apei, precum și oferi protecție împotriva eroziunii și inundațiilor.
