Apărut în primăvara anului trecut în librăriile din Statele Unite și publicat anul acesta la noi de Editura Trei, Unde pădurea întâlnește stelele, romanul de debut al scriitoarei Glendy Vanderah, a surprins prin formula artistică adoptată de autoare.
Cu un început care duce cu gândul la un roman fantasy, cartea autoarei americane abordează teme dintre cele mai acute ale lumii de azi. Depresia, cancerul, poveștile familiilor disfuncționale sau traumele din copilărie își fac loc în romanul lui Glendy Vanderah sub aparența unui fapt ce depășește realitatea concretă.
După ce mama ei a fost răpusă de cancer, a suferit ea însăși de această boală și s-a vindecat, ornitologul Joanna Teale își reia proiectul de cercetare pentru doctorat și studiază păsările din pădurile din Illinois. Viața ei solitară este bulversată când în curtea casei apare Ursa, o fetiță de 10 ani, desculță, plină de vânătăi și îmbrăcată în pijamale, care pretinde că vine dintr-un loc dincolo de stele, dintr-o galaxie îndepărtată, ca să descopere pe Pământ cinci miracole.
Cu ajutorul vecinului ei Gabe, Jo încearcă să descopere misterul fetiței, iar scriitoarea americană conduce povestea spre thriller, păstrând pe fundal teme de mare complexitate. Fiecare dintre cele trei personaje din prim-planul romanului ascunde o poveste de viață dureroasă, răni aparent de nevindecat, însă misterioasa fetiță venită din locul unde „pădurea întâlnește stelele” îi va învăța pe Jo și Gabe cum să iubească și să aibă din nou încredere în oameni.
Formula narativă aleasă de Glendy Vanderah poate părea la început riscantă, însă autoarea realizează un echilibru perfect între misterele universului, viața de zi cu zi și observația lumii naturale. Personajele sunt foarte puternice, iar ceea ce începe ca o poveste se încheie într-un mod realist. De altfel, Unde pădurea întâlnește stelele poate fi citită și într-o cheie metaforică. Glendy Vanderah mărturisește că s-a documentat asiduu pentru carte, însă emoția care transpare printre rânduri provine din experiențele sale de viață: „Despre depresie am scris inspirându-mă din experiența personală și a celor apropiați, care s-au luptat cu ea”, spune scriitoarea americană. Cât privește pasajele care descriu suferința celor care s-au confruntat cu cancerul, Glendy Vanderah mărturisește că s-a documentat cu ajutorul specialiștilor în această boală, însă „emoția cu care scriu despre urmările cancerului la sân provine din experiențele multor femei pe care le-am cunoscut și care s-au luptat sau au murit din cauza acestei boli”, spune scriitoarea.
Glendy Vanderah își amintește de un caz special, care a influențat-o în scrierea cărții Unde pădurea întâlnește stelele: „Cea mai impresionantă experiență de acest gen a avut loc în noaptea dinaintea zilei mele de naștere, când împlineam 40 de ani. Am avut o prietenă, cea mai încântătoare persoană, care a avut o formă de cancer la sân foarte agresivă și a murit cu câteva săptămâni înainte de acea noapte. La scurt timp după aceea, fiica mea mai mică mi-a spus că a văzut-o de la fereastră, în ajunul aniversării mele. Stătea în copaci, ca o zână. M-am străduit să nu izbucnesc în lacrimi, pentru că mi s-a părut atât de frumos modul cum fiica mea se folosea de fantezie ca să aline și durerea mea și pe a ei! Aceste experiențe au fost la fel de importante pentru roman ca și documentarea medicală. Au adus emoție reală în carte”, spune scriitoarea americană.
În ciuda temelor grave pe care le dezvoltă romanul lui Glendy Vanderah, Unde pădurea întâlnește stelele este totuși o carte cu un mesaj tonic, optimist. Iar scriitoarea americană dezvăluie că a intenționat să transmită cititorilor o astfel de emoție: „Chiar am vrut să scriu o carte care să le dea cititorilor speranță în ce privește lupta cu cancerul, depresia, familiile disfuncționale sau traumele din copilărie. Am experimentat aceste lucruri eu însămi sau prin intermediul prietenilor și familiei”, spune Glendy Vanderah. Iar faptul că Unde pădurea întâlnește stelele a fost bestseller Washington Post și Wall Street Journal și autori de renume contemporani vorbesc despre „un roman plin de speranță despre puterea dragostei” demonstrează că Glendy Vanderah și-a atins scopul.
Revelatoare este și aprecierea criticilor de la New York Journal of Books, care se spun: „Povestea minunat de omenească scrisă de Vanderah ne aduce aminte că uneori trebuie să privim spre stele, peste vârful copacilor, ca să lăsăm lumina să ne pătrundă în viață.”
