de Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank
Săptămâna aceasta a fost considerată un fel de “acum ori niciodată” pentru moneda Euro și eurozonă – nu am obținut un Mare Plan așa cum ne-a promis Sarkozy la Cannes, așa că se pare că vom obține un Plan Disperat la schimb.
Uniunea Europeană va crea mereu ceva pe care va crede că ni-l va vinde cu ușurință sub titlul de progres, însă problema este a standardelor morale și politice, sau mai degrabă a lipsei lor. Da, se poate cumpăra timp cu o nouă emisiune monetară, poți face niște modificări ale acordului UE pe repede înainte, dar pur și simplu nu poți fugi de diluarea standardelor generată de aceste acțiuni disperate.
Abia în acest weekend mi-am dat seama (da, sunt cam încet) că adevărata miză nu este ca Europa să obțină un acord rapid, ci felul în care își poate menține credibilitatea pe termen lung astfel încât să mute atenția de pe “hai să salvăm Europa”, pe provocări cu ținte mai îndepărtate, pe locuri de muncă, dezvoltare economică și optimism.
Desigur, nu se mai pune problema dacă ne doream criza, deși părea la un moment dat că ar fi singura cale de progres; este mai degrabă o chestiune alarmantă referitoare la degradarea standardelor de comportament al celor care se află acum la putere. Altfel spus, politicienii au devenit de necontrolat. FMI-ul poate împrumuta mii de procente din cotele sale de DSR (Drepturi Speciale de Retragere), Rezervele Federale ale SUA pot imprima triliarde de dolari dacă vor considera necesar, iar trăgătorii de sfori ai UE vor face Baca Centrală Europeană să imprime și ea bani în schimbul a ceea ce politicienii europeni trebuia să facă începând cu 1999.
În fond, s-ar părea că acesta este și fundamentul mișcării “ocupy”: e un protest față de încălcarea standardelor de comportament de către clasele conducătoare, nu doar față de deciziile pe care le-au luat. Și, dacă așa stau lucrurile, sunt chiar de acord! Avem nevoie de oprirea datoriilor pentru a îngheța vărsarea de sânge în fiscalitate, avem nevoie de standarde pentru felul în care băncile centrale și politicienii pot devaloriza câștigurile noastre trudite prin impozitare și noi emisiuni monetare.
Un prieten de-al meu a pus recent o întrebare excelentă pe un forum: există vreo limită în acest context pentru ceea ce pot face politicienii și băncile centrale, pentru politicile monetare care vor costa mult generațiile viitoare. După discuții interminabile, părerea generală a fost exprimată sus și tare: Nu!
Săptămâna aceasta, tandemul Merkel/Sarkozy va încerca să urnească lucrurile către uniune fiscală în baza articolului 126 al Tratatului UE, ceea ce oferă putere de decizie Consiliului UE pentru a înăspri și mai mult politica fiscală. Cu alte cuvinte, vor interpreta puțin diferit un text menit să prescrie sfârșitul.
Problema este că acest moment va fi văzut exact așa cum este: o disipare totală a standardelor comportamentale UE așa cum s-au dorit ele inițial, ceea ce va deschide drumul tranziției de la Euro-17 la Euro-10. Asta se traduce în agenda mea mai degrabă printr-o remiză decât printr-o victorie a Europei.
Găsiti analiza completă aici.
Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank
Steen Jakobsen a fost numit în funcţia de Chief Economist al Saxo Bank în martie 2011. El s-a întors la Saxo Bank după o absenţă de doi ani, timp în care a ocupat poziţia de Chief Investment Officer la Limus Capital Partners. Înainte de a pleca de la Saxo Bank, la începutul lui 2009, Jakobsen a făcut parte din echipa băncii timp de aproape nouă ani, având funcţia de Chief Investment Officer.
Steen Jakobsen are peste 20 de ani de experienţă în domeniul tranzacţionării de proprietăţi şi investiţii alternative. În 1989, după finalizarea studiilor economice la Copenhagen University, şi-a început cariera la Citibank N.A. Copenhagen, de unde s-a mutat la Hafnia Merchant Bank ca Director, Head of Sales and Options. În 1992, s-a alăturat echipei Chase Manhattan din Londra având funcţia de vice-preşedinte, Head of Scandinavian Sales, iar apoi grupului Chase Manhattan Proprietary Trading. În 1997, a ocupat poziţia de Global Head of Trading, FX and Options la Christiania (în prezent, Nordea) în New York până când s-a alăturat echipei UBS din New York, în 1999, ca Director Executiv al Global Proprietary Trading Group.
