Graham Joyce
Editura Paladin
Mai credeti in magie? In posibilitatea ca, dincolo de realitatea pe care o percepem noi, zi de zi, sa se afle si altceva? Niste duhuri de pilda, sau o intreaga alta lume – una in care oamenii se pot juca cu timpul si curgerea sa, una cu alte obiceiuri, una in care animalele pot comunica cu noi, iar noi, oamenii, putem invata sa facem o sumedenie de lucruri si sa ne depasim limitele?
Aceasta este, intr-un fel, provocarea pe care o lanseaza Graham Joyce. Totul incepe intr-o zi de Craciun – unul alb, dupa multa vreme – cand Dell deschide usa si observa in prag o tanara pe care, initial, nu o recunoaste. Sotia lui, Mary, lesina insa cand o vede. Este fata lor, Tara, care disparuse fara urma in urma cu doua decenii. Si de aici incepe o intreaga „nebunie”.
Peter, fratele Tarei, afla si el despre intoarcerea surorii sale dar este revoltat de faptul ca a lipsit atat de mult si nu crede in povestea ei initiala cum ca, in tot acest timp, a calatorit. Richie, fostul iubit al Tarei, prietenul cel mai bun al lui Peter (cu care insa nu mai vorbise tot dupa disparitia fetei), este si el adus in prim-plan si ii aflam povestea – el fusese cel banuit ca a omorat-o si chiar a ajuns la inchisoare pentru posesie de droguri (intrucat nu se gasisera dovezi suficiente ca a ucis-o pe Tara).
Viata tihnita a lui Peter si a familiei sale – avea o sotie si patru copii – este data peste cap de sosirea Tarei. Dar, povestea reala a disparitiei Tarei este si mai incredibila: ea spune ca, atunci cand avea aproape saisprezece ani, a vazut un tanar calare pe un cal alb care a invitat-o sa il urmeze. Si s-a dus cu el, si au trecut o granita iar cand ea a vrut sa se intoarca la familie, acel tanar – Hiero – i-a spus ca nu poate face asta decat peste sase luni.
Sase luni Tara a trait o viata intr-un alt loc, cu oameni cu obiceiuri diferite, un taram supranatural. Insa pentru restul lumii au trecut douazeci de ani.
Peter o duce pe Tara la un psihiatru pentru a vedea ce are de fapt. Tara nu se opune.
Cum se termina tot va lasam pe voi sa aflati. Adaugam doar ca v-am lasat cateva surprize si personaje pe care sa le descoperiti, elemente care fac ca intreaga poveste sa fie si mai complexa si inedita.
Romanul este interesant si inedit. Fiecare capitol are citate anume alese. Unele capitole ofera vocea Tarei – cand isi spune povestea celor sase luni. Altele se concentreaza asupra evenimentelor curente, in timp ce cateva sunt, in esenta, notitele luate de psihiatrul in cauza. Accentul nu cade atat pe lumea in care a fost Tara, cat pe modul in care disparitia ei le-a marcat viata celor ramasi in urma.
„Un fel de basm” este o carte care a primit Premiul pentru cel mai bun roman fantasy al anului 2013 acordat de British Fantasy Society. Este o poveste care poarta cititorii la granita dintre real si supranatural, dintre obisnuit si fantastic, care produce „ciocnirea” magiei cu psihiatria. Un lucru este sigur: dupa cum in lumea in care a ajuns Tara timpul are alta curgere, la fel si cititorii acestei carti vor constata, inca o data, ca timpul zboara: povestea te prinde de la prima pagina si, oricat de mult ai fi sau nu de acord cu ceea ce spune Tara, oricat de mult ai putea crede sau nu in lumea in care spune ca a ajuns, iti doresti sa afli ce s-a intamplat de fapt: este acel taram magic real ori totul poate fi explicat printr-o trauma care a facut-o sa uite douazeci de ani de viata?
