Jon Ronson
Editura ART
“Poate ca in lume exista doua tipuri de oameni: cei pentru care oamenii sunt mai important decat ideologia, si cei care pun pe primul loc ideologia in defavoarea oamenilor.
Personal, pun in fata oamenii, dar in acest moment, ideologii sunt cei care castiga si creeaza o scena constanta pentru drame artificial si stridente, in care toti sunt fie eroi magnifici, fie raufacatori dezgustatori. Putem duce vieti bune si etice, dar o turnura neinspirata de fraza pe Twitter poate umbri acest lucru – desi stim cu totii ca nu asa ar trebui sa ne definim semenii. Ce este adevarat despre semenii nostri umani este ca suntem cu totii destepti si prosti. Cu totii suntem niste zone gri.
(…) Partea grozava a retelelor sociale a fost sa ofere o voce celor redusi la tacere. Haideti sa n-o transformam intr-o lume in care cel mai destept mod de a supravietui e sa redevenim toti redusi la tacere.” (pp. 325-326)
Dupa un episod in care descopera o persoana care avea un cont de Twitter cu numele lui (un pseudonim, dupa cum afla mai tarziu, pentru ca totusi cine isi foloseste numele real in cadrul social media?, autorul constata ca „Ne aflam in zorii unei marete renasteri ale umilirii in public. Dupa o picoteala de 180 de ani (pedepsele aplicate in public au disparut in Marea Britanie prin 1837, iar in SUA, in 1839), revenise in forta. Atunci cand foloseam rusinea, stapaneam o unealta inimaginabil de puternica. O unealta coercitiva, care nu tinea cont de granite, ale carei viteza si influenta cresteau vazand cu ochii. Ierarhiile incepeau sa se niveleze. Cei redusi la tacere isi puteau face vocea auzita. Intr-un fel, era o democratizare a dreptatii.” (p. 17). Decide astfel ca urmatoarele episoade importante de umilire publica sa nu treaca neobservate si neinvestigate. „Cu prima ocazie cand va avea loc o desfasurare de forte a umilirii in public la adresa unui vinovat de proportii – cu prima ocazie cand dreptatea cetateneasca avea sa aiba castig de cauza -, voi plonja in miezul ei. O voi investiga indeaproape si voi scoate la lumina eficienta ei in indreptarea greselilor.” (p. 17)
Internetul i-a oferit ocazia de a investiga cateva cazuri deosebit de interesante – unele care s-au transformat in crize de imagine pentru cei implicati. Jon Ronson le investigheaza atent, ofera exemple concrete, discutii cu cei implicati si, dupa cum veti vedea din Postfata, arata evolutia unor cazuri chiar la cateva luni de la incident.
Umilirea publica in era internetului nu este ceva izolat. Jon Ronson si-a ales o anumita nisa pe care a investigat-o cu atentie, iar concluziile sale merita sa fie descoperite. Lectura este accesibila – o sa vedeti redate discutii/interviuri, fragmente din diverse publicatii – iar fiecare caz este prezentat in detaliu pentru o buna intelegere a lui. O sa vedeti cum si-a stricat/incheiat anumite relatii Ronson, de ce pare a lua apararea anumitor persoane, ce simt cei umiliti si o sa aflati multe detalii interesante din acest studiu asupra unui fenomen care a capatat din ce in ce mai multa amploare la nivel international: umilirea publica. O lectura relevanta pentru cei care au conturi in cadrul retelelor de socializare (si nu numai).
