Gregory David Roberts
Editura ALL
Lin revine în Bombay, la vechii lui prieteni. Este primit cu braţele deschise, însă este surprins să cunoască o persoană care pare că a murit, dar care, de fapt, medita. În jurul acestei persoane se învârt foştii săi prieteni. Alături de ei au apărut alte persoane, oameni care știu că Lin a fost la închisoare și a evadat (lucru pe care el și-ar fi dorit să nu îl cunoască mulți pentru a nu risca să fie raportat).
Lumea, așa cum o știuse Lin, este schimbată. Mafia nu mai este organizată așa cum știa el. Acum violența este la putere.
În tumultul creat de legăturile cu mafia și de trecutul său, Karla pare o binevenită gură de aer. Ea a fost prezentă și în primul volum, însă în “Umbra muntelui” rolul său este important întrucât ea îl ajută pe Lin să se redescopere, să se schimbe fundamental.
Romanul “Umbra muntelui” este continuarea lui “Shantaram” şi ne invită într-o călătorie în Bombay. Trebuie amintit faptul că Gregory David Roberts a fost el însuși încarcerat. A reușit să evadeze din închisoarea din Australia și a fugit în Bombay. Existența sa a fost una agitată – a lucrat pentru mafie, a falsificat pașapoarte, a fost traficant de aur și arme, luptător de gherilă etc. – iar experiențele personale i-au influențat scrierile sale, însă, aşa cum a precizat, el a scris romane şi nu cărţi autobiografice. Şi-a dorit să redea societatea şi pe noi toţi şi, dacă îi veţi citi cărţile, veţi observa că a reuşit acest lucru.
Lumea creată este veridică, oricât de sumbre ori dure ar fi anumite pasaje. Personajele create de autor (se spune că Lin este alter ego-ul său) sunt interesante, complexe, completându-se pentru a reda o anumită parte a lumii noastre.
“Viaţa de fugar îşi ridică propriile garduri.” (p. 678)
“Cuvântul familie se trage din cuvântul famulus, însemnând servitor, iar în forma sa iniţială familia era un termen folosit pentru a desemna servitorii dintr-o gospodărie. În esenţa sa, dorinţa unei familii şi foamea pe care-o trezeşte în noi lipsa unei familii sunt mai presus de nevoia de apartenenţă – harul care coboară în sufletele noastre când îi slujim pe cei dragi.” (p. 814)
Şi încă o precizare importantă. Romanul are peste 850 de pagini, dar se citeşte uşor, abundând în dialoguri. Un roman de citit!
„O serie de întâlniri neașteptate, morți misterioase și întorsături de situație vor arunca cititorul dintr-o scenă amețitoare într-alta.” – The Independent
