TVR Cultural, în calitate de partener al proiectului Seratele Lanto Arte va oferi telespectatorilor posibilitatea de a urmări, începând cu 3 august, ora 18.00, înregistrările concertelor şi interviurile în exclusivitate realizate cu muzicienii invitaţi la Ateneul Român.
Începând din 14 iulie, în fiecare miercuri, Ateneul Român găzduieşte, de la ora 19.00, Seratele Lanto Arte. Prima ediţie i-a adus pe scenă pe violonista Mihaela Martin şi pianistul Thomas Hoppe.
Programul stagiunii estivale mai cuprinde: Cvartetul de coarde Ad Libitum (21 iulie), Liviu Prunaru – vioară şi Dana Protopopescu – pian (28 iulie), Cvartetul de coarde Transilvan (4 august), Capodopere ale muzicii de cameră în interpretarea muzicienilor Maruxa Llorente – pian, Steluţa Radu – pian, Bogdan Zvorişteanu – vioară, Cristian Ifrim – vioară, Marius Nichiteanu – violă, Marin Cazacu – violoncel, Dorin Marc – contrabas (11 august), Orchestra Română de Tineret, dirijată de Cristian Mandeal (18 august).
La jumătatea lunii iulie, la Ateneul Român a debutat prima stagiune de vară bucureşteană, iniţiată de Asociaţia Lanto Arte, semnatarii concertelor Spring si December Music Flavours. După ce au tatonat acest domeniu pentru câţiva ani, consolidându-şi renumele ca organizatori de evenimente aflate sub zodia “excelenţei”, cei de la Lanto Arte au hotărăt că Bucureştiul merită o serie de concerte croite pe reţeta care i-a consacrat: muzică bună, cadrul elegant şi de neegalat al Ateneului Român, programe bine alcătuie şi muzicieni pe măsură. Aşa au debutat Seratele Lanto Arte în 14 iulie şi tot sub aceleaşi auspicii vor continua pănă la finele lunii noiembrie.
La următoarea ediţie, cea din data de 21 iulie, Lanto Arte propune o nouă întâlnire muzicală, de data aceasta cu Cvartetul Ad Libitum (Adrian Berescu – vioara a l-a, Şerban Mereuţă – vioara a ll-a, Bogdan Bişoc – violă, Filip Papa – violoncel). Şi acest spectacol va fi difuzat în luna august de TVR Cultural. În program: W.A. Mozart – Cvartetul “Disonanţelor” KV 464 , F. Schubert – Quartettsatz , J. Haydn – Serenada, G. Puccini – Crisantemi, F. Schubert – Moment muzical , G. Mahler – Adagietto , C. Dimitrescu – Dans ţărănesc , A. Dvorak – Humoresca .
Pentru prima ediţie din 14 iulie, pe scenă s-au aflat violonista Mihaela Martin şi pianistul Thomas Hoppe. O seară cu muzică bine aleasă, cu interpretări pline de personalitate, aşa cum de altfel, Mihaela Martin şi-a obişnuit publicul. Discuţia purtată de realizatorul TVR Cultural Oana Drăgulinescu şi violonistă a început chiar de la oportunitatea existenţei unei astfel de stagiuni estivale, mai ales că Mihaela Martin locuieşte şi predă în Köln, un oraş cu o bogată activitate muzicală, indiferent de anotimp.
Mihaela Martin: Publicul român a fost întotdeauna foarte entuziast faţă de muzică. Ţin minte această atmosferă electrizantă încă dinainte de revoluţie. Şi astăzi, cei care vin la concerte continuă să transmită acest entuziasm prin prezenţa lor, prin atenţia cu care ascultă, prin recunoştinţa pe care o arată artistului. Eu consider că publicul român este un public minunat, un public cald şi care ştie să aprecieze muzica de calitate.
Ideea unei stagiuni estivale este un lucru bun, dar începuturile sunt întotdeauna puţin mai grele. Admir foarte mult entuziasmul şi voinţa celor de la Lanto Arte, care şi-au pus tot sufletul pentru a realiza această stagiune estivală şi sper ca publicul bucureştean să se obisnuiască cu ideea acestor concerte şi să vină în număr din ce în ce mai mare, miercurea, în sala Ateneului Român.
Oana Drăgulinescu: Aţi părăsit Romănia în urmă cu foarte mult timp. Mulţi români consideră o lipsă de noroc faptul că s-au născut în această ţară, în timpul comunismului. Totuşi, în anii aceia au apărut foarte multe dintre personalităţile musicale şi nu numai. Ce era totuşi benefic în acei ani?
Mihaela Martin: Eu pot spune că am beneficiat foarte mult de sistemul de învăţământ muzical care exista în România la acel moment, cel al liceelor cu profil muzical. Nu era doar o simplă şcoală, ci şi o şcoală a vieţii, pentru că te pregătea exact pentru cariera pe care aveai să o urmezi.
Trăiesc de aproape 25 de ani în Germania, aşa că vă pot spune cu siguranţă că aşa ceva nu există acolo, un sistem asemănător cu cel al liceelor româneşti de muzică. Din această cauză, nivelul generaţiei mele a fost unul foarte ridicat. Acest nivel ridicat m-a ajutat să câştig o serie de concursuri importante, să fiu invitată să concertez în diverse ţări, pe scene importante.
Este adevărat că după ce am plecat din România activitatea mea a căpătat o perspectivă mai largă, adăugând la prezenţele mele solistice, alături de diverse orchestre de renume şi o sustinută activitate în domeniul muzicii de cameră. Apoi, din anul 1992 am început să predau la Musikhochschule din Köln şi în urmă cu doi ani am acceptat şi o catedră la Geneva. Mi-am existins, aşadar, activitatea pe mai multe direcţii: cea pedagogică, cea solistică şi ce de vmuzică de cameră, unde trebuie să amintesc în mod special Cvartetul Michelangelo, alături de membrii căruia desfăşor o intensă activitate de concerte şi înregistrări. Am, aşadar, o activitate bogată, care ocupă un loc foarte important în viaţa mea.
Oana Drăgulinescu: Pentru că aţi amintit de activitatea dumneavoastră pedagogică trebuie să vorbim şi despre profesorul dumneavoastră, Maestrul Ştefan Gheorghiu, cel care ne-a părăsit, din nefericire, atât de curând. Domnia sa a fost iniţiatorul unei şcoli violonistice care cuprinde foarte multe nume de mari violonişti, fiecare cu altă personalitate, uniţi însă prin acea inteligenţă muzicală, pe care Ştefan Gheorghiu a insuflat-o discipolilor săi.
Mihaela Martin: Pentru mine, Maestrul Ştefan Gheorghiu a fost mai mult decât un profesor. În amintirea mea, dânsul este persona care m-a format, nu numai ca muzician, dar şi ca om. Pentru acest lucru îi voi fi veşnic recunoscătoare şi îi mulţumesc pentru toate sfaturile de viaţă şi carieră pe care mi le-a oferit. Alături de colegii mei, toţi cei care i-am fost elevi, cred că îi datorăm faptul că a reuşit să ne formeze, oferindu-ne o bază solidă de cunoştinţe muzicale, dar în acelaşi timp, sporind pentru fiecare înclinaţiile naturale ale talentului propriu. Ne-a învăţat principii care ne-au însoţit de-a lungul activităţii noastre profesionale şi de-a lungul întregii vieţi.
Oana Drăgulinescu: Au fost atâtea concursuri importante câştigate, atâtea întâlniri cu mari orchestre, dirijori şi solişti. Dintre toate, a exista vreuna care să conteze decisiv în cariera dumneavoastră?
Mihaela Martin: Este greu de spus. Poate că la început am văzut concursurile ca pe un ţel în sine, un proiect pentru care mă pregăteam îndelung şi aveam ca obiectiv câştigarea lui, dacă se putea şi de cele mai multe ori s-a şi putut. La acea vreme câştigarea lor a fost o recompensă sănătoasă, era o dovadă a faptului că munca şi talentul meu fuseseră bine investite. Pentru mine însa, aceste concursuri fac parte dintr-o viaţă anterioară, am trecut de vârsta competiţiilor şi acum scopurile mele sunt diversificate. Atâta timp cât sunt sănătoasă şi pot cânta la vioară îmi doresc doar să mă dezvolt continuu, să învăţ lucruri noi, mai ales că sunt o fire foarte curioasă. Mă bucur deopotrivă să colaborez cu alţi muzicieni, să înregistrez în studio, să predau studenţilor mei. Fiecare participare muzicală reprezintă un pas mic într-o direcţie pe care eu o văd ca fiind infinită. Dezvoltarea artistului este un proces nesfârşit.
Pe de altă parte, am norocul ca activităţile mele să se îmbine într-o manieră armonioasă. Cred că, dacă ar trebui să-mi exercit activitatea într-o singură direcţie, în scurt timp aş simţi nevoia unei schimbări, dar atâta timp cât pot să cânt solo sau muzică de cameră şi să predau în acelaşi timp, atunci am diversitatea necesară spiritului meu.
Este adevărat că activitatea de pedagog implică multă concentrare şi o dăruire de 100% cu fiecare elev, însă până acum am reuşit să îmbin fericit toate activităţile mele şi să mă bucur de fiecare, în egală măsură.
Oana Drăgulinescu: Anul viitor veţi fi din nou membru al juriului Concursului Internaţional George Enescu. Aminteam mai devreme despre sfârşitul unei ere a violonisticii româneşti, odată cu dispariţia Maestrului Ştefan Gheorghiu, Credeţi că în acest moment ar mai putea fi posibilă câştigarea concursului Enescu de către un violonist român?
Mihaela Martin: Nu cunosc atât de bine tânăra generaţie de violonişti din România pentru că am avut doar ocazii sporadice de a-i cunoaşte. Am fost şi anul trecut in juriul concursului Enescu, dar cu toată obiectivitatea, nu cred că nivelul actual se mai poate compara cu cel din anii în care eu eram student. Talente există în continuare, dar timpurile sunt altele, interesele s-au modficat, mai ale în interiorul familiei, pentru că oricine studiază un instrument şi vrea să facă performanţă, are neapărată nevoie de susţinerea familiei. Cred că Maestrul Ştefan Gheorghiu a fost unic şi este puţin probabil ca în acest moment să existe în România un pedagog cât de cât apropiat de nivelul dânsului.
Oana Drăgulinescu: Câteva cuvinte despre pianistul care se va afla alături de dumneavoastră în această seară, pe care publicul roman nu îl întâlneşte pentru prima oară.
Mihaela Martin: Pe Thomas Hoppe îl cunosc de mai mulţi ani. Este un muzician cu activităţi extrem de diverse, ca şi mine. Este membru al Trio-ului Athos, alături de care a fost prezent şi în Festivalul Enescu 2009. Acompaniază numeroşi instrumentişti, este şi profesor, iar anul trecut a fost acompaniatorul oficial al Concursului “Regina Elisabeta” de la Bruxelles, deci cunoaşte foarte bine repertoriul de vioară. Am încercat să alegem împreună un program accesibil, dar în acelaşi timp cu substanţă. Am evitat lucrări mai dificile, gen Şostakovici, Prokofiev sau Bartok şi am ales o sonată mai spumoasă de Beethoven (Sonata în Sol Major op. 30), apoi Sonata în La Major de Cesar Frank, o lucrare extrem de cunoscută, frumoasă şi romantică, dar care nu este nici pe departe facilă. Pentru partea a doua am selectat lucrări de virtuozitate, de la Scheryo de Brajms la Suita popular spaniolă de Manuel de Falla sau Vlas scheryo op. 23 de Piotr Ilici Ceaikovski.
Oana Drăgulinescu: Unde vă veţi afla în următoarea perioadă, pe ce scene importante sau la ce evenimente muzicale?
Mihaela Martin: Voi reveni pe scenele bucureştene în stagiunea viitoare. Acum urmează să plec la un festival de muzică din Finlanda, apoi am un turneu în Italia, alături de Orchestra de Cameră din Torino. După aceasta voi fi prezentă la Festivalul Pablo Casals din Franţa, Festivalul Syros din Grecia, Festivalul Internaţional de muzică de cameră de la Ierusalim, iar în luna septembrie mă voi afla în juriul concursului de la Indianapolis.
