de Christopher Dembik
Rezultatul alegerilor parlamentare confirmă faptul că AKP pierde susținerea populației, însă încă poate rămâne la putere mulți ani și poate da legi care să-i întărească puterea. Cu toate acestea, având în vedere că nu a reușit să-și asigure o majoritate de 330 de locuri, nu va putea să meargă mai departe, unilateral, cu schimbările constituționale. Alegătorii, mai ales dintre votanții tineri și bine educați, au refuzat să dea prea multă putere unui singur om. Aceasta e o dovadă clară a vitalității democrației turcești.
O constituție mai modernă este necesară pentru că legea fundamentală a fost scrisă și aprobată în timpul juntei militare din 1980-1983. Cu toate acestea, nu există consens printre partidele politice turce cu privire la evoluția regimului politic.
În ciuda rezultatelor, este prea devreme să spunem că e sfârșitul erei de aur a AKP pentru că nu există o alternativă credibilă în cadrul opoziției. Carismaticul co-lider al HDP, Selabattin Demiartas, a fost marea surpriză a campaniei parlamentare, însă mai are mult până când oamenii sau alte partide politice îl vor vedea ca un posibil conducător de țară. O reconciliere politică cu Partidul Republicanilor și/sau Partidul Acțiunii Naționaliste este foarte puțin probabilă în acest moment.
După 13 ani la putere, este normal ca AKP să piardă teren, dar opoziția nu este îndeajuns de puternică pentru a reprezenta o amenințare serioasă pentru președintele Erdogan. În mod clar, nu e loc de prea multă evoluție din punct de vedere politic pe termen scurt.
Perspectiva noastră macro-economică este încă pozitivă pentru Turcia datorită combinației dintre prețurile mici ale petrolului, decelerarea CPI și o liră turcească slăbită. Inflația rămâne peste ținta băncii centrale în aprilie la 7,9% de la an la an, dar ar trebui să scadă în a doua parte a anului. Situația economică ar trebui să susțină exportul și cererea locală în 2015.
Totuși, riscurile politice și presiunea asupra băncii centrale sunt mari și ar putea cântări greu asupra sentimentului și investițiilor străine. Credem că presiunea politică va fi cu siguranță foarte puternică asupra băncii centrale pentru relaxarea politicii monetare în lunile următoare din moment ce creșterea economică este încă prea scăzută pentru a reduce semnificativ șomajul. Banca centrală este într-o situație complicată pentru că lira, aflată la un minim istoric, limitează capacitatea de a tăia dobânzile. Ne așteptăm la un nou conflict pe acest subiect dintre banca centrală și guvern.
Acest „zgomot” politic nu ajută economia să crească. Ceea ce are Turcia nevoie este, de fapt, o bancă centrală independentă. Aceasta este, probabil, cea mai urgentă chestiune pentru țară pentru a-și liniști antreprenorii și, mai presus de toate, pentru a asigura afluxul investițiilor străine.
Despre Christopher Dembik
Christopher este economist la Saxo Bank în Paris, Franța. Conduce departamentul de macroeconomie și cercetare a piețelor financiare pentru reprezentanța Băncii din Paris. Are un masterat în Științe Politice la Sciences Po Paris și un MBA la Institute of Economics of the Polish Academy of Sciences.
Bucuresti, 11.06.2015
{mosloadposition user9}
