L-a învãţat sã prepare clãtite încã de la 7 ani
Juratul Top Chef, Tudor Constantinescu, a fost pasionat încã din copilãrie de tot ce ţine de bucãtãrie. Pasiunea pentru dulciuri i-a fost insuflatã de cãtre bunica lui, cea care la 7 ani îl învãţase deja sã prepare clãtite. La petrecerea Antenei 1, care a avut loc in seara premierei primei editii Top Chef, lui Tudor i-au fost alãturi trei dintre cele mai importante femei din viaţa lui: bunica lui, iubita sa şi fetiţa pe care o aşteaptã sã vinã pe lume.
Pentru Tudor, nicio carte nu se compara cu cartea de bucate, astfel cã la nici 20 de ani se lansase deja în afaceri… culinare. Pânã în prezent a lucrat cu cei mai cunoscuţi ciocolatieri belgieni şi este proprietarul Chocolat, însã pãrerea bunicii rãmâne la fel de importanta ca aceea a unui Chef de top.
Tudor a fost atras de bucãtãrie încã din copilãrie, iar bunica sa este cea care la nici sapte ani l-a învãţat sã prepare clatite. Mama sa a murit, iar tatãl s-a recãsãtorit. „Bunica e un exemplu pentru mine. A avut o viaţã grea, a plecat de jos şi a ajuns departe. Ambiţia ei m-a inspirat sã încerc sã realizez ceva în viaţã.” Iar bunica este foarte mandra de realizarile nepotului sau, iar la petrecerea Antenei 1 a tinut sa le spuna cunoscutilor lui Tudor ca poate astazi nepotul sau ar fi avut o alta traiectorie profesionala, daca ea nu l-ar fi invatat de mic cum se face crema de zahar ars si clatitele. Iar juratul Top Chef a facut o declaratie emotionanta: „Îi dedic ei aceastã emisiune şi le mulţumesc celor mai importante femei din viaţa mea cã îmi sunt alãturi în fiecare zi.”
La 14 ani, Tudor a plecat în Belgia, la Bruxelles, la mama sa şi s-a înscris la cursurile Institutului de Industrie şi Cercetare în industria alimentarã, unde timp de 4 ani a studiat „dupã un program extraordinar de intens”. Imediat dupã ce a absolvit, a avut curajul sã se lanseze pe piaţã cu propriile lui produse, deşi asta presupunea sacrificii foarte mari. „Am încropit un mic laborator într-un beci din Bruxelles unde fãceam noaptea croissante, tarte dulci şi sãrate, foarte populare în Belgia. E vorba de un aluat sãrat, cu tot felul de amestecuri de legume, jambon, andive, praz, bacon, broccoli şi ciuperci, iar la prima orã a dimineţii plecam cu ele 
la târg, unde aveam taraba mea.”
A fãcut asta vreme de patru ani de zile, când şi-a dat seama cã viitorul lui nu este Belgia, aşa cã a plecat în America, unde a trebuit sã înceapã din nou de jos, de la spãlatul fructelor într-un hotel de Miami. Deşi aici nu a mai urmai niciun fel de studii, a reuşit sã facã şcoala vieţii, astfel cã America l-a învãţat cum sã poatã vinde ceea ce ştie el sã facã şi e sigur cã fãrã aceastã experienţã nu ar fi reuşit astãzi, în România. La 27 de ani s-a întors acasã în România şi a deschis Chocolat – „o acumulare a multor lucruri pe care le-am vãzut peste tot pe unde am cãlãtorit”.
