de Christopher Dembik
Trebuie să ne fie cât se poate de clar: nu vom vedea curând un acord final cu Grecia. Situația continuă să se deterioreze, dar nu credem că se va întâmpla un default în următoarele săptămâni. Nimeni nu pare să-și asume riscuri. BCE a dovedit deja asta, când a ridicat plafonul ELA (Emergency Liquidity Assistance – Asistență de Urgență cu Lichidități) pentru băncile grecești la sfârșitul lunii martie. O soluție politică se va găsi, dar va mai trece ceva timp.
Adevăratul deadline pentru Grecia este 20 iulie, când țara va trebui să-și plătească datoria de 3,5 miliarde de euro către BCE. Între timp, Grecia pare capabilă să achite alte datorii. Statul elen are o “rezervă” de 87 de miliare de euro sub forma unor asseturi financiare reprezentate de participații în companii și bănci grecești. Cel mai recent raport datează din septembrie 2014, deci valoarea acestor asseturi a scăzut dramatic, dar, totuși, vor permite Greciei să plătească Fondul Monetar Internațional în săptămânile următoare.
Pe termen scurt, cel mai probabil scenariu e un aranjament pe un pachet de împrumuturi mici garantat prin promisuni sociale din partea guvernului grec, pentru a câștiga timp. Acest acord ar putea cuprinde o extensie a maturității datoriei până la 50 de ani și impunerea controlului pe capital, pentru a evita falimentarea băncilor. În martie, retragerile din băncile elene au continuat, atingând 2,5 miliarde de euro, ceea ce e mai puțin decât totalul retragerilor din februarie. În total, aproape 22,3 miliarde de euro au fost retrași din băncile grecești de la începutul acestui an. E o sumă semnificativă, dar reprezintă doar a șaptea parte din totalul depozitelor bancare elene raportate în ianuarie 2015.
Un acord intermediar nu va fi suficient pentru a opri criza, pentru că datoria Greciei este nesustenabilă. Extensia perioadei de rambursare până la 50 de ani e cel mai adesea menționată de creditori ca fiind o posibilă soluție, dar nu va reduce suma datoriei totale și nici nu va oferi guvernului flexibilitatea de care ar avea nevoie pentru creștere economică. În această situație, Grecia pare aproape condamnată la eșec și la un deceniu de austeritate.
Grecia are nevoie de un catharsis intern pentru a o lua de la capăt. Toată lumea știe că singura ieșire din această situație este restructurarea datoriei, dar acesta e un subiect sensibil din punct de vedere politic, deocamdată. Discuțiile pe această temă ar putea începe abia peste un an, doi, după importantele alegeri din Spania (2015), Franța și Germania (2017). Într-o lume perfectă, reducerea datoriei ar trebui să fie de 50% sau 60%, dar niciun stat membru UE nu e pregătit să accepte o asemenea pierdere. O reducere cu 30% a datoriei este mai rezonabilă și s-ar putea dovedi o soluție convenabilă și pentru Grecia, și pentru creditorii ei.
În acest caz, reacția pieței este impredictibilă. Un efect de recul pe termen scurt este foarte posibil, iar default-ul din Grecia ar putea produce creșteri de dobânzi în alte state îndatorate din sudul Europei, cum ar fi Italia. Multe firme de hedge funding vor vedea în acest eveniment o ocazie de a face profit foarte ușor. Cu toate acestea, impactul negativ va fi destul de limitat, pentru că sectorul privat e aproape lipsit de expunere pe Grecia, iar UE are multe instrumente de control al panicii: emisiunea monetară a BCE, programul OMT (Outright Monetary Transactions), Mecansimul European de Stabilitate și uniunea bancară.
Un deafult pare soluția cea mai puțin potrivită pentru a opri drama Greciei, o tragedie contemporană care pune în pericol întregul proces de revenire economică a Europei.
Despre Christopher Dembik
Christopher este economist la Saxo Bank în Paris, Franța. Conduce departamentul de macroeconomie și cercetare a piețelor financiare pentru reprezentanța Băncii din Paris. Are un masterat în Științe Politice la Sciences Po Paris și un MBA la Institute of Economics of the Polish Academy of Sciences.
{mosloadposition user9}
