de Steen Jakobsen
Ceea ce se întâmplă acum este, oficial și în adevăratul sens al cuvintelor, Tragedia Greacă.
Din multe puncte de vedere este ușor de înțeles de ce rezultatul a fost NU în Grecia. Nu prea mai e mare lucru de pierdut, iar un DA pentru și mai multă austeritate ar fi fost o alegere dificilă pentru o societate aflată pe marginea prăpastiei sociale.
Votul nu a fost ajutat, în mod evident, de confuzia generată înainte. La ce au spus grecii NU, de fapt?
Asta nu schimbă faptul că eu cred cu tărie că Grecia ar fi trebuit să zică DA și să răstoarne un guvern care este mai interesat de propria supraviețuire decât de destinul țării. Ceea ce va urma, politic vorbind, este greu de prezis, dar pentru piețe s-ar putea să ne fie mai ușor:
· Indicele DAX va deschide cu o scădere de 5% – din nou – și probabil va pierde 10% în următoarele săptămâni, dacă nu cumva BCE și Rezerva Federală nu repetă măsurile de protecție din 2010-11
· Spreadurile Club Med vor crește cu 20-50bps în următoarele săptămâni
· Bulgaria, Croația și Romania ar trebui să înregistreze și ele creșteri considerabile în spreaduri
· EUR/USD – aici e mai dificil: mă aștept la o deschidere mai slabă, dar dacă Grecia va părăsi uniunea monetară, atunci va fi mai puternic la sfârșitul săptămânii. Deocamdată, mă aștept la o variație de 2-5% în primele 24-48 de ore (duminică noaptea aveam: 1.0990/1.1000 (scădere de 120 pips)
Comparați cu proiecția CNBC:
//www.cnbc.com/id/102810251?utm_source=dlvr.it&utm_medium=twitter.
Riscul real rămâne lipsa de lichidități de pe piață.Nu uitați că prin intervenția guvernului (emisiune monetară) pe piața de bonduri, nu va mai exista o piață cu două sensuri. Și nu vom avea nici market maker-i sau capital de risc (din cauza cerințelor și controlului de capital).
Celălalt risc major este că băncile din Grecia NU își vor redeschide operațiunile, în pofida asigurărilor guvernului grec. Va duce asta la o tăiere (=diminuare) cu 30% a depozitelor, așa cum scria Financial Times în weekend?
Comentariile sunt… furioase și iuți: mulți jubilează euforic, dar este asta soluția pe termen lung?
Soluția prin care Grecia ar obține o reducere, dar se și angajează ferm să redefinească noua Grecie. SYRIZA a arătat cît de puternic este într-un context de tipul ”să ne facem că facem” împrumutat dintr-o Europă în care acest model a murit. Schimbările politicilor macro apar mereu din eșecuri. Acesta este unul dintre cele mai răsunătoare eșecuri din istoria Europei.
Planul A a fost să aplice strategia ”să ne facem că facem”. Planul B a fost cu morcovul din vârful bățului, iar planul C a fost să… nu aibă niciun plan! Să nu ai niciun plan nu a fost cel mai bun… plan, după cum se dovedește acum, dar există și ceva bun în toate acestea, în sensul în care cineva trebuie să-și asume pierderea care a fost accentuată de lipsa reformelor, a schimbărilor structurale și a speranței.
Speranță zero, reformă zero, dorință zero de a pune un semn de egalitate între schimbare și Grecia de mâine, ceea ce a dus la lipsa accesului către finanțare, dispariția prietenilor și la proiecții care nu sună bine deloc.
Pe de altă parte, Europa a avut și ea de pierdut – argumentul meu din ziua întâi: tragedia greacă este una fără soluții. Niciun cîștigător, numai învinși. Europa pare inflexibilă și încăpățânată. În mod clar, se pare că finanțăm ideea ca oamenii să agreeze medicamentele pe care le prescriem, dar în orice moment politicile trebuie să-și găsească și locul în sistemul democratic, și abilitatea de a duce la bun sfârșit un proiect. Europa, așa cum a mai făcut, a jucat la faliment.
SYRIZA și Grecia au pierdut, probabil, ceva mai mult. Ideea că vor avea o nouă înțelegere în următoarele 24 de ore a fost o fantezie, așa cum a fost fiecare săptămână în care ministrul de finanțe ne promitea un plan până… săptămâna viitoare.
La fel ca Europa, nici grecii nu au un plan B sau C. Numai și numai retorică, ceea ce îmi aduce aminte de Europa de Est dinaintea lui `89.
Îmi plac analogiile din sport (cu atât mai mult cu cât majoritatea le urăsc): se joacă acum un meci de fotbal fără arbitri și reguli. Fiecare echipă poate susține că a câștigat: Grecia se laudă că a avut cele mai multe lovituri libere și că fiecare trei lovituri libere înseamnă un gol pentru Grecia. UE și BCE se laudă că ele au avut cele mai multe cornere și asta le face câștigătoare. Nu contează, desigur, atâta vreme cât nu avem arbitri și reguli, dar într-un meci obișnuit am fi putut spune că s-a terminat 0-0.
Pentru a vă arăta cum cele două tabere continuă să se ignore, vă prezint câteva titluri:
… ceea ce nu corespunde cu ideea Europei de răspuns, regăsit în comentarii și pagini principale dinaintea referendumului:
Germania….
Apoi prima pagină din The Guardian de mai ieri – nu seamănă a invitație deschisă:
Nu că ziarul Bild reprezeintă Germania, dar măcar 89% din ea…
Oricine crede că Schauble nu este popular trebuie să citească asta:
//www.faz.net/aktuell/wirtschaft/eurokrise/griechenland/vor-dem-referendum-alle-hassen-schaeuble-niemand-hasst-deutschland-13684498.html.
Primul comentariu emis de o bancă: JP Morgan crede că scenariul cel mai plauzibil este Grexitul
De fapt, ar trebui să vorbim despre asta:
O Grecie care s-a rătăcit și nu găsește o alternativă de ”revoluție”…
FMI a deschis un nou ”flanc”, cu o doză de realism.
Concluzie:
· Consensul e mereu surprins de vot.
· Lipsa de lichidități e cel mai mare risc.
· Grexitul e scenariul de bază.
· Există o șansă de 25% ca Europa să interpreteze situația geopolitică drept una foarte serioasă și să extindă ajutorul oferit Greciei, în pofida retoricii dure – dar avem și un 75% împotriva acestei șanse.
· Piețele de acțiuni vor consemna o scădere de 5%, o expansiune de 20-50 în spreadurile pe venituri fixe, Europa de Est va suferi cel mai mult, crește incertitudinea (ceea ce piața urăște), băncile din Grecia vor rămâne, cel mai probabil, închise, EURUSD va pierde cel mult 2-3 cifre și ne vom confrunta cu dura realitate.
Politica ”să ne facem că facem” a murit aseară și va fi înlocuită, să sperăm, cu un ciclu normal de business și fluctuații firești. Desigur, mai întâi politicienii vor încerca să se salveze cu o nouă rundă din defuncta strategie, dar… pacientul a decedat.
