Pe fondul pierderilor de vieți omenești, respectiv pagubelor materiale semnificative provocate de cutremurele recente din Turcia, Siria și împrejurimi, temerile privind vulnerabilitatea țării noastre la un seism major au (re)intrat în prim-planul atenției publice. Mai mult decât atât, potrivit informațiilor oficiale, două seisme de peste 5 grade pe scara Richter s-au produs săptămâna aceasta și pe plan local, în zona Olteniei, fiind urmate de o serie de replici mai puțin puternice. În acest context, portalul imobiliar Titirez.ro a elaborat noul GHID RISC SEISMIC – 2023, reprezentând o sinteză de informații utile, menite să sprijine publicul larg în luarea unor decizii practice de acțiune pentru a se proteja de cutremure, pe termen scurt, mediu și lung.
„Vulnerabilitatea crescută la seisme de anvergură este o realitate cu care trăim de multă vreme, care se acutizează de la an la an, întrucât fondul construit al țării noastre este preponderent îmbătrânit, iar livrările de locuințe noi se situează, încă, la un nivel foarte scăzut în raport cu ce ar fi nevoie. De o reconstrucție în masă bineînțeles că nu poate fi vorba, cel puțin nu într-un orizont previzibil de timp, însă credem că există, totuși, ceva ce putem face. Pe lângă actualizarea periodică a Listei imobilelor cu risc seismic, inclusă în secțiunea Utile a site-ului Titirez.ro, ne-am dorit să oferim populației – utilizatorilor noștri, dar nu numai – un punct de sprijin mai concret în aceste momente dificile. Statisticile privind numărul sau ponderea imobilelor expuse unui risc ridicat de prăbușire sau avariere gravă în cazul unui cutremur major sunt foarte utile, însă ele ar trebui să reprezinte, la modul ideal, baza unor acțiuni și decizii informate pentru fiecare dintre noi.”
Costina Petrescu, CEO Titirez.ro
Potrivit Strategiei Naționale de Reducere a Riscului Seismic (adoptată prin Hotărâre de Guvern la finele lunii noiembrie 2022 și publicată în Monitorul Oficial în decembrie 2022), aproape trei sferturi din populația României și mai bine de jumătate din infrastructura existentă sunt expuse riscului seismic:
„România este considerată una dintre țările cu cea mai activă seismicitate din Europa și între primele 10 țări din lume în ceea ce privește expunerea la cutremur, după suprafața construită, conform statisticilor la nivel european și internațional (Atlas of the Human Planet 2017 – Global Exposure to Natural Hazards). Evaluările recente de risc indică faptul că aproape 75% din populație și peste 60% din infrastructura existentă sunt expuse riscului seismic […]. [Î]ntre statele membre ale UE, România se situează pe locul trei în ceea ce privește pierderile medii anuale asociate riscului seismic, acestea fiind estimate la 512 milioane Euro, majoritatea ca urmare a avarierii clădirilor rezidențiale.”
Extras din Strategia Națională de Reducere a Riscului Seismic
Conform normativelor în vigoare, construcțiile se pot încadra în una din patru clase de risc, în funcție de răspunsul estimat la un cutremur „corespunzător stării-limită ultime”. De menționat este că, în urma unei expertize tehnice, orice clădire va fi inclusă într-una dintre categoriile de mai jos, ultima fiind cea mai sigură:
- clasa de risc seismic I –> clădiri cu susceptibilitate de prăbușire, totală sau parțială, la acțiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime
- clasa de risc seismic II –> clădiri susceptibile de avariere majoră la acțiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime, care pune în pericol siguranța utilizatorilor, dar la care prăbușirea totală sau parțială este puțin probabilă
- clasa de risc seismic III –> clădiri susceptibile de avariere moderată la acțiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime, care poate pune în pericol siguranța utilizatorilor
- clasa de risc seismic IV –> clădiri la care răspunsul seismic așteptat la cutremurul de proiectare corespunzător stării-limită ultime este similar celui pentru clădirile proiectate pe baza reglementărilor tehnice în vigoare.
Cele mai recente date centralizate de Primăria Capitalei relevă că în București există un număr de circa 2.400 de imobile vulnerabile la cutremure. Astfel, în clasa I de risc seismic sunt încadrate 363 de clădiri, în clasa a II-a – 373 de imobile, iar în clasa a III-a – 116. De asemenea, în categorii de urgență – imobile evaluate potrivit unor normative mai vechi, dar care prezintă un pericol ridicat pentru populație (comparabil chiar cu prima clasă de risc) și ar trebui consolidate în regim de urgență – se numără circa 1.540 de clădiri. Pe de altă parte, numărul imobilelor expertizate tehnic care au fost și consolidate se ridică la 100.
Ce putem face?
Dincolo de discuțiile privind gradul de vulnerabilitate a clădirilor, respectiv numărul exact al imobilelor ce ar fi afectate în cazul unui cutremur major, rămâne, totuși, întrebarea: Ce putem face pentru a ne proteja?
PASUL 1 – Planul de reacție imediată
Primul pas pentru protejarea propriei persoane și a celor apropiați în caz de cutremur constă în elaborarea unui plan de supraviețuire, înainte ca un asemenea eveniment să se producă. Pe site-ul oficial al Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic – Re:Rise (organizație nonguvernamentală și nonprofit) poate fi găsită o listă de măsuri punctuale în acest sens, ce ar trebui implementate atât preventiv, cât și postseism. Printre acestea se numără:
1. Urmărirea contului @cutremurinfo (sau @rews_infp) pe Twitter – ambele asociate Sistemului Rapid de Alertare Seismică (REWS) dezvoltat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP). Prin activarea notificărilor sonore din partea acestor conturi, utilizatorii vor primi avertismente cu privire la producerea cutremurelor din zona Vrancea, cu circa 20 de secunde înainte de resimțirea acestora (sunt trimise alerte pentru seismele de cel puțin 4 grade din această zonă). Deși câteva zeci de secunde pot părea nesemnificative, ele se pot dovedi salvatoare, oferind răstimpul necesar pentru adăpostire în caz de pericol.
2. Pregătirea unui rucsac de urgență, care să includă elemente precum: trusă de prim-ajutor, lanternă, apă, câteva alimente și haine ușoare etc.
3. Ancorarea de perete a pieselor de mobilier înalte, în pericol să cadă în cazul unui balans violent, mai ales în spațiile (de locuit, de lucru etc.) aflate la etajele superioare ale unor imobile cu regim ridicat de înălțime.
4. Identificarea celui mai sigur loc de adăpostire dintr-un imobil, în caz de cutremur – „De preferat sunt zonele cu structuri de rezistență, departe de ferestre sau de obiecte care pot să cadă. În niciun caz nu trebuie ieșit pe casa scării sau spre lift, acestea fiind zonele cele mai vulnerabile”, avertizează reprezentanții Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic – Re:Rise.
5. Elaborarea unui plan de acțiune în caz de cutremur împreună cu familia și stabilirea unui loc de întâlnire postseism.
6. Informarea cu privire la clădirile vulnerabile la seisme și evitarea acestora în viața de zi cu zi.
Vezi în detaliu măsurile propuse de Re:Rise în vederea pregătirii pentru cutremur
PASUL 2 – Expertiza tehnică a imobilului
Dincolo de stabilirea unui plan de acțiune în caz de urgență, se pune și problema unei direcții de urmat, pe termen mediu și lung, pentru a minimiza impactul potențial al cutremur major. Persoanele care locuiesc într-o clădire ce nu a fost inclusă în lista oficială a imobilelor cu risc seismic, dar pe care o bănuiesc a fi vulnerabilă, trebuie să știe că un demers de evaluare în acest sens poate fi inițiat independent de acțiunile statului. Consultat de Titirez.ro, dr. ing. Mircea Bârnaure a subliniat că o asemenea lucrare trebuie realizată de un expert tehnic atestat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA), care să aibă competențe specifice în domeniul rezistenței seismice a clădirilor.
Aici se găsește lista completă a experților tehnici atestați de MDLPA, valabilă la data de 20 ianuarie 2023
Mircea Bârnaure, el însuși expert tehnic atestat de MDLPA, punctează că, în cazul clădirilor multifamiliale, o evaluare a riscului seismic necesită obținerea prealabilă a acordului proprietarilor. Aceștia trebuie să fie conștienți, însă, de faptul că încadrarea unei clădiri în clasa de risc I, respectiv II, vine „la pachet” cu obligația consolidării – ce cade, potrivit legislației în vigoare, în responsabilitatea proprietarilor și nu a statului (deși acesta din urmă derulează, în momentul de față, 2 programe în acest sens – vezi infra).
De menționat este că expertizarea tehnică a unei clădiri, în vederea evaluării vulnerabilității sale la seisme, nu este o sarcină simplă. La modul ideal, proprietarul / proprietarii ar trebui să pună la dispoziția expertului planurile și cartea tehnică a clădirii, explică Bârnaure. În practică se întâmplă adesea, însă, ca aceste documente să nu se găsească în posesia solicitanților și să nu poată fi obținute nici de la Primărie – astfel încât munca specialistului se complică considerabil, iar costurile lucrării cresc proporțional.
Potrivit expertului, un cost minim pentru o evaluare a riscului seismic, valabil pentru o clădire ce dispune de documentația mai sus-menționată, s-ar ridica la 1,5 euro pe metru pătrat construit (incluzând aici toate spațiile comune ale imobilului, ce se vor împărți între locatari). În funcție de complexitatea lucrării și de tarifele aplicate de fiecare firmă, aceste costuri pot ajunge (și chiar depăși) valoarea de 10 euro pe metru pătrat construit, întrucât „intervin niște costuri foarte mari pentru a reconstitui cartea tehnică”, explică Bârnaure.
PASUL 3 – Consolidarea
Desigur că simpla încadrare într-o clasă de risc seismic nu este suficientă – scopul final fiind cel de a remedia vulnerabilitățile unei clădiri, în cazul identificării acestora. În cadrul unei apariții publice recente, premierul Nicolae Ciucă a precizat că statul are în derulare două programe de reabilitare seismică, ce dispun (momentan) de fonduri în valoare cumulată de circa 640 de milioane de euro. Este vorba, mai exact, de Programul Naţional de Consolidare a Clădirilor cu Risc Seismic (PNCCRS), respectiv de Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
„[Î]n acest moment există două planuri de reabilitare seismică: este vorba despre un Plan național de consolidare a clădirilor care se derulează prin Ministerul Dezvoltării. Este un plan care are un buget de aproximativ 700 de milioane [de lei], 200 de milioane sunt bani de la bugetul de stat, credite bugetare și, desigur, 500 de milioane credite de angajament, iar cea de-a doua linie este cea asigurată prin implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență. În programul «Valul Renovării» [una dintre componentele PNRR] discutăm de peste 500 de milioane de euro. Ceea ce este important în această imagine este că cetățenii nu vor avea contribuție la derularea acestor programe, toate se vor desfășura prin bugetare de la stat și din fondurile europene […].” Nicolae Ciucă, Prim-Ministrul României
În fine, Mircea Bârnaure punctează că fondurile alocate de către stat pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic ar fi, desigur, insuficiente raportat la nevoile existente pe plan național. Astfel, locatarii imobilelor încadrate în clasa de risc seismic I sau II trebuie să ia în calcul și suportarea pe cont propriu a unor asemenea lucrări. Potrivit specialistului, acesta nu este un obiectiv ușor de realizat, costurile pentru consolidarea unei clădiri vechi putând ajunge la un nivel considerabil (mai ales că acestea trebuie să includă și reparațiile ulterioare).
