Timo Mäkinen, unul din primii Finlandezi Zburători, a decedat la vârsta de 79 de ani. El a intrat în istorie pentru victoriile nebune cu Mini, aşa cum sunt legendarele Monte Carlo sau Raliul celor 1000 de Lacuri.
Debutul său competiţional a fost alături de fratele său, Harri, căruia i-a fost navigator într-un Triumph TR3. Prima lor participare în Raliul celor 1000 de lacuri a decurs bine şi au fost recompensaţi cu locul al treilea în clasa lor – chiar în spatele unui tandem de modele Saab pilotate de Erik Carlsson şi Rauno Aaltonen.
Prima sa participare internaţională în afara Finlandei a fost la ediţia 1962 a RAC Rally, când Stuart Turner a avut încredere în el pentru a-i încredinţa un model Mini Cooper oficial. Turner, pe atunci team manager BMC, îşi aminteşte o introducere mai degrabă neortodoxă a lui Mäkinen. “Dealerul local Morris din Helsinki m-a sunat la biroul din Abingdon”, povesteşte Turner. “Mi-a spus că susţine un tânăr şi i-ar aduce publicitate dacă i-aş oferi un volan pentru RAC 1962.” Mäkinen a răsplătit încrederea acordată de Turner şi s-a impus la clasa lui.
Mäkinen a fost ales pentru un program parţial care a inclus participări cu Mini şi Austin Healey 3000s pentru sezonul 1963. Prima victorie majoră a venit la Raliul Lalelor (Olanda) din 1964, după care sezonul următor a început cu un succes extraordinar la Monte Carlo. Avându-l pe Paul Easter ca navigator, Mäkinen a spulberat concurenţa graţie modelului 1275S de Grupa 3. Cel mai apropiat rival a fost Eugen Bohringer, al cărui Porsche 904 a avut un deficit de 20 de minute.
În 1966, Mäkinen reuşea succese consecutive la Monte Carlo – dar avea să piardă victoria ca urmare a descalificării din cauza farurilor montante pe grila radiatorului, care nu erau corespunzătoare cu regulile de omologare franceze. De atunci Mini a transformat această controversă într-o emblemă şi orice client îşi poate comanda acum un set de suplimentar de faruri de instalat pe radiator.
Insuccesul de la Monaco a fost repede depăşit cu o altă pefromanţă istorică în Raliul celor 1000 de Lacuri, cu a doua victorie consecutivă în 1966. Doar un an mai târziu, Mäkinen devenea primul pilot din istorie care reuşea hat-trick-ul în dificilul raliu finlandez. De parcă succesul din 1967 nu ar fi fost de ajuns, Mäkinen a pilotat jumătate din dificila probă specială Ouninpohja cu capota modelului Mini Cooper ridicată, după ce curelele de prindere se desprinseseră.
“Am parcurs aşa aproximativ 12 din cei 25 de kilometri ai probei”, rememora Mäkinen. “Am fost al treilea cel mai rapid, chiar dacă cu greu putem vedea traseul – rezistenţa aerodinamică a fost teribilă. Am încercat să scot capul pe fereastră, dar casca de protecţie era prea mare! Am aruncat maşina în derapaje în stânga şi în dreapta pentru a încerca să văd ceva prin geamurile laterale.”
Din 1968, Mäkinen a trecut la Ford, unde a pilotat legendarul RS1600 Escort, câştigând RAC Rally în perioada 1973-1975. Cu începere din 1977, Mäkinen s-a transformat din sprinterul suprem într-un pilot al clasicelor de anduranţă. Avândul ca navigator pe Jean Todt, el a fost o prezenţă obişnuită în maratoanele africane Peugeot, la comenzile modelului 504 V6 Coupé.
Întotdeauna dornic să se distreze, Mäkinen a fost mai mult decât dornic să încerce orice implica un motor. Un spirit deosebit l-a ajutat să câştige runda inaugurală din 1969 a campionatului britanic de bărci – nu înainte de a-l convinge pe constructorul bărcii sale de a-i monta un al treilea motor V8. Două nu ar fi fost de ajuns.
Timo Mäkinen, alături de Rauno Aaltonen, a fost unul din primii piloţi care a promovat stilul de pilotaj cu frânare cu piciorul stâng. Cursele spectaculoase cu dreapaje, sărituri incredibile şi victorii pe măsură, a construit faima sportivă Mini. Setul suplimentar de faruri pe grila radiatorului este un simbol special al mărcii, care evocă acei ai nebuni. Iar Timo rămâne, pentru totdeauna, unul din originalii Finlandezi Zburători.
