de Christopher Dembik, director Analiza Macro, Saxo Bank
Theresa May are reputația de a fi un negociator foarte dur. Totuși, este de asemenea pragmatică și foarte conștientă că nu va avea mână liberă să negocieze cu UE. Ca prim ministru, se va confrunta cu două chestiuni politice locale importante. În primul rând, va trebui să facă un compromis pentru un cabinet care să includă în același timp și cei care au votat „Remain” și cei care au votat pentru Brexit.
Știe foarte bine că cei mai competenți politicieni britanici sunt în tabăra „Remain”, astfel încât va trebui să ia în considerare și părerea lor. Dacă se va întâmpla pe dos, va fi obligată rapid să ceară alegeri generale ceea ce va crește instabilitatea politică în Marea Britanie și va avea un impact dăunător asupra creșterii. În al doilea rând, legitimitatea ei ar putea fi chestionată imediat ce va face o gafă politică. Nu a fost aleasă nici de cetățenii britanici, nici de toți membrii Partidului Conservator. A fost numită drept candidat de conducerea partidului, deci suferă de o lipsă a legitimității.
Theresa May va fi nevoită să se confrunte cu alte două provocări pe câmpul de bătaie în timp ce va negocia cu UE. Este foarte conștientă că negocierile vor dura mai mult de doi ani, deși acesta este termenul limită statutar stabilit de tratatele UE. Chestiunile imigrației și serviciile financiare vor necesita cu siguranță mai mult timp pentru a ajunge la un acord. Este probabil că va amâna cât de mult timp posibil activarea Articolului 50. Așadar, va avea parte de din ce în ce mai multă presiune din partea altor țări europene. Mai mult, indiferent de acordul la care se va ajunge cu UE, va fi în mod inevitabil mai puțin avantajos economic pentru Marea Britanie decât condiția de membru UE. Acest lucru va crește frustrarea în rândul populației britanice care își va da seama că cei care militau pentru Brexit i-au mințit. Succesorul lui David Cameron este un prim-ministru în mod fatal mai slab, orice s-ar întâmpla în următoarele săptămâni sau luni.
Ieșirea Marii Britanii va schimba profund echilibrul de putere în cadrul Uniunii Europene. De facto, Germania va fi singurul lider UE real. Cuplul franco-german nu mai funcționează, de fapt, mai ales pentru că influența președintelui francez este slăbită de apropierea campaniei prezidențiale care va avea loc în primăvara lui 2017. Nu va exista o putere reală care să contracareze hegemonia Germaniei. Până acum, Marea Britanie a jucat deseori acest rol.
Putem lua în considerare că aceasta este o oportunitate istorică pentru Polonia, care deseori a împărtășit punctul de vedere al Marii Britanii în legătură cu integrarea în UE, de a deveni o țară europeană lider care să poată să pună la încercare poziția Franței și a Germaniei. Țara este bine poziționată pentru a înlocui Marea Britanie ca o putere care contracarează Germania pentru că ar putea avea susținerea multora dintre țările CEE. Ieșirea Marii Britanii este o oportunitate politică incredibilă pentru Polonia de a-și face vocea auzită în Europa. Să sperăm că nu va fi o oportunitate ratată.
