Filmul urmăreşte formarea şi evoluţia fenomenului Shukar Collective, într-o manieră vizuală provocatoare şi neconvenţională. Astfel, membrii fondatori ai grupului de ursari Shukar, Napoleon (43 de ani, solist vocal şi percuţionist la butoi), Tamango (67 de ani, vocal, efecte speciale cu linguri), Clasic (29 de ani, voce şi percuţie), precum şi cei care i-au descoperit: DJ Vasile, Matze, Vlaicu Golcea, Dan Handrabur vorbesc pentru prima dată despre ascensiunea şi destrămarea proiectului. The Shukar Collective Project aduce pe ecran cluburile bucureştene, scenele de concert, studiourile DJ-ilor, precum şi locuinţele muzicienilor ţigani din judeţul Teleorman şi Giurgiu. Filmul depăşeşte graniţele documentarului muzical, orizontul său de cercetare vorbind, mai mult decât despre muzică, despre contactul şi ciocnirea dintre culturi: vechi şi nou, tradiţional şi avangardă, muzică electronică şi muzică realizată cu linguri şi butoaie, ţigani şi români – membrii proiectului reprezintă poziţii cultural antitetice, deşi muzica lor are milioane de fani în lumea întreagă. The Shukar Collective Project reflectă această ciocnire culturală şi îi dezbate toate faţetele şi consecinţele.
Filmul începe cu o situaţie de criză: mai rămân sau nu în formula actuală ca trupă? Muzica ţigănească – linguri şi butoaie – sună sălbatic, iar DJ-ii schimbă atmosfera cu muzică electronică. Documentarul alternează imaginile din concerte cu imagini din studioul de înregistrări.
Folosind interviuri, dar şi tehnici de documentare observaţională, filmat în locaţii importante în spaţiul urban, documentarul construieşte un portret al grupului Shukar Collective. Filmul integrează în el remarcabilele poveşti de viaţă ale membrilor şi cum reies ele în muzică, astfel capturând esenţa unei subculturi urbane, dar şi înţelepciunea tradiţională ataşată identităţii lor ca grup. Vor fi surpinse şi conflictele din interiorul grupului, pe măsură ce membrii încearcă să-şi definitiveze odată pentru totdeauna identitatea ca proiect multi cultural.
La originea documentarului stă o situaţie antropologică des întâlnită: de fiecare dată când două culturi (ţiganii lingurari şi ursari vs DJ urbani bucureşteni) intră în contact, una dintre culturi o absoarbe pe cealaltă. Întrebarea care apare este: dintre cele două culturi care va fi cea predominantă din interiorul grupului? Cu alte cuvinte, vor reuşi ursarii să se adapteze la stilul de viaţă sofisticat urban şi la cultura de masă? Tamango, cel mai carismatic dintre ursari, are deja un statut bine determinat, iar şansele ca el să mai acorde acelaşi interes proiectului muzical unde nu el este ‘vioara întâi’ sunt din ce în ce mai mici. Sau, dimpotrivă, nu numai că îşi vor păstra nealterată identitatea, dar îi vor şi converti pe Matze şi pe DJ Vasile la valorile culturii ţigăneşti? Sunt amintite, printre altele, episoade de la turneul din Belgia, unde au avut loc neînţelegeri între DJ, pe de o parte, şi taraful ţigănesc, pe de cealaltă. Întreg documentarul se bazează pe tensiunea care rezultă dintre cele două culturi care încearcă să se asimileze reciproc.
Documentarul The Shukar Collective Project este finalist la Concursul National de Scenarii initiat de HBO România şi organizat în parteneriat cu TIFF. Documentarul a beneficiat de sprijinul Fundaţiei Raţiu care i-a acordat bursa STEPdoc Mobility Grant pe anul 2009.
Napoleon Constantin a fost principalul solist vocal al grupului Shukar şi cântă,de asemenea, cu piciorul, cu mâna şi cu pietre la butoiul de lemn. Provine dintr-o familie cu doisprezece copii. Pe lângă proiectul Shukar şi, mai târziu, Shukar Collective, Napoleon a colaborat în calitate de invitat cu albumul Tarafului Haiducilor de la Clejani Dumbala Dumba (1998). Are 43 de ani, e însurat cu Nadia şi are cinci copii: Răzbunător, Armando, Indonezia, Bilclinton şi Lovenţa. Locuieşte în satul Gratia din judeţul Teleorman.
Tamango (Radu Vasile) a făcut parte din Shukar Collective, cântând cu vocea şi creând sunete originale din ciocnirea lingurilor. În vâstă de 67 de ani şi în prezent paralizat, cântă la linguri de la vârsta de 16 ani. Este cel mai cunoscut dintre foştii componenţi Shukar, şi datorită diverselor colaborări cu posturi de radio sau televiziuni româneşti. Idolul său este Louis Armstrong. Locuieşte în comuna Valea Plopilor, judeţul Teleorman.
Clasic (Petre Panciu) a cântat, de asemenea, cu vocea şi la percuţii artizanale. În vârstă de 29 de ani, cel mai tânăr dintre componenţii grupului este unui dintre cei mai importanţi muzicieni ursari români. Locuieşte, la fel ca Napoleon, în satul Gratia, unde se ocupă, printre altele, cu confecţionarea jucăriilor din obiectele de metal aruncate pe câmp.
DJ Vasile (Lucian Stan) este unul dintre fondatorii scenei muzicale underground din România şi, în prezent, unul dintre cei mai cunoscuţi DJ-i români. Alături de Dreamdoktor (Dan Handrabur) este cel care a avut ideea înfiinţări Shukar Collective. Imediat după Revoluţia din 1989, a deschis o staţie radio pirat care difuza genuri muzicale apreciate de români, însă care nu mai fuseseră difuzate până atunci la radio.
Dreamdoktor (Dan Handrabur) s-a lansat pe scena muzicală în anul 1992. Este fondatorul Outersanctum Music, începându-şi cariera muzicală ca violonist, cântă la la mai multe instrumente şi este un producător muzical de succes în Europa. Alături de DJ Vasile, a descoperit muzica celor de la Shukar şi a demarat proiectul Shukar Collective.
Matze (Cristian Stanciu) este unul dintre cei mai activi producători români ai ultimilor 15 ani. În 1994 a fondat, alături de alţi muzicieni şi ingineri de sunet, Yama Studios, unul dintre cele mai de succes studiouri de producţie audio din Bucureşti. Alături de DJ Vasile şi Electric Brother, este fondatorul NSK (Natural Soft Killers). A creat sau co-fondat grupurile Aievea si Blanos Distruzos.
Vlaicu Golcea, contrabasist şi compozitor, este unul dintre cei mai cunoscuţi şi prolifici muzicieni de jazz din România. A avut mai multe colaborări cu muzicieni şi trupe din zona muzicii electro şi tehno, a compus muzică de film şi teatru şi a susţinut concerte în mai multe ţări europene.
Mitoş Micleuşanu este un cunoscut pictor şi grafician, a publicat mai multe romane şi compune muzică ambientală şi experimentală.
Regizor: Matei Alexandru Mocanu
Scenarist: Matei Alexandru Mocanu
Producător: Marc Lorber
Producător delegat: Ada Solomon (HI Films)
Producători executivi: Aurelian Nica, Andrei Cretulescu (HBO Romania)
Imagine: David Lee, Iulian Nan
Editor: Sorin Baican
Research: Anca Simona Ciotlaus
Sunet: Marin Cazacu, Alin Flaidar
Personaje: DJ Vasile, Matze, Napoleon, Tamango, Clasic, Sorin de la Timisoara, Dan Handrabur, Mitos Micleuşanu
Matei Alexandru Mocanu, regizor şi scenarist
Matei Alexandru Mocanu a fost student al AUBG, unde a încercat să obţină un B.A. în Cultural Anthropology & Visual Communication. Dupa numai un an, a trebuit să se întoarcă în ţară, imediat ce Fundaţia Soros Open Society i-a retras ajutorul financiar acordat pentru studii. Întors în Romania, a încercat fără tragere de inima cursurile facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA, pentru ca, în final, să ajungă să studieze regie de film şi tv în cadrul UNATC, la clasa Elisabetei Bostan. Filmul său de licenţă, ‘AITILOP’, a fost clasat de către comisia de examinare din UNATC ca imoral şi obscen, iar proiecţia sa în festivaluri a fost interzisă.
A scris şi a regizat:
Pubic Display of Affection (2005)
Jean 3 Buc (2005)
.doc (2006)
electro (2007)
Muzica de camera (2007)
AITILOP (2008)
The Shukar Collective Project (2010)
{mosloadposition user10}
