cu privire la independenta autoritatii de reglementare
Comisia Europeană a decis să trimită României o a doua solicitare oficială de informaţii cu privire la independenţa autorităţii de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor, ANCOM (Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii). Solicitarea Comisiei este justificată de temerea că, potrivit informaţiilor de care dispune Comisia, în România nu există încă o lege care să garanteze independenţa autorităţii de reglementare şi că guvernul poate face apel la legislaţia emisă în regim de urgenţă pentru restructurarea acestui organism. Solicitarea de informaţii se face sub forma unei a doua scrisori de punere în întârziere, în temeiul procedurii privind încălcarea dreptului UE prevăzute de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (articolul 258 din TFUE). Se află în curs o procedură separată împotriva României privind încălcarea dreptului UE în materie de independenţă a autorităţii de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor, referitoare la separarea între organismele publice de supraveghere a operatorilor de telecomunicaţii şi cele care furnizează servicii de telecomunicaţii (a se vedea IP/09/1624).
Normele UE de instituire a pieţei europene unice a telecomunicaţiilor impun independenţa şi imparţialitatea autorităţilor naţionale de reglementare, astfel încât să se asigure că normele din domeniul telecomunicaţiilor se aplică în practică de o manieră corectă, obiectivă şi nediscriminatorie.
Comisia a decis să transmită României o a doua scrisoare de punere în întârziere, fiind preocupată de faptul că este posibil ca România să nu poată garanta independenţa autorităţii de reglementare, aşa cum o cer normele UE în domeniul telecomunicaţiilor. Comisia este preocupată în special de două aspecte:
– absenţa unui cadrul legislativ stabil care să garanteze independenţa autorităţii române de reglementare
– faptul că situaţia autorităţii de reglementare depinde în mare măsură de guvern, care poate adopta, aşa cum a adoptat în trecut, diferite ordonanţe de urgenţă de restructurare a autorităţii de reglementare.
Comisia a exprimat aceste preocupări legate de independenţa autorităţii române de reglementare in domeniul telecomunicaţiilor într-o primă scrisoare de punere în întârziere transmisă la 29 ianuarie 2009 (IP/09/165). Trimiterea acestei scrisori a fost determinată adoptarea unei ordonanţe de urgenţă a guvernului, în luna septembrie 2008, prin care s-a restructurat autoritatea de reglementare şi a fost demis preşedintele acesteia. Aceste acţiuni au fost puse în aplicare în pofida unei hotărâri judecătoreşti prin care se suspenda decizia de revocare din funcţie. În ultimii cinci ani, autoritatea naţională de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor a fost restructurată de patru ori de către guvern prin ordonanţe de urgenţă, în timp ce un departament guvernamental exercită activităţi de control în cadrul companiilor care furnizează reţele şi/sau servicii de telecomunicaţii.
În luna aprilie 2009, autorităţile române au informat Comisia că guvernul a adoptat un nou act în regim de urgenţă (Ordonanţa de Urgenţă nr. 22/2009) prin care reorganiza autoritatea naţională de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor sub forma Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii – ANCOM. Totuşi, din informaţiile pe care le deţine Comisia, acest act legislativ nu a fost încă aprobat de Parlamentul naţional. Acest lucru creează incertitudine în privinţa autorităţii de reglementare şi lasă sub semnul întrebării independenţa autorităţii naţionale de reglementare din România, ceea ce a determinat Comisia să trimită o a doua scrisoare de punere în întârziere.
România are la dispoziţie două luni pentru a răspunde solicitării de informaţii din partea Comisiei Europene. Dacă în acest termen autorităţile române nu răspund preocupărilor Comisiei, Comisia poate trimite României o solicitare oficială, sub forma unui aviz motivat, în temeiul procedurii prevăzute de TFUE în situaţii de încălcare a dreptului UE, de a-şi modifica legislaţia astfel încât să garanteze independenţa autorităţii de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor în conformitate cu normele UE în materie.
Context
Acest caz se bazează pe transpunerea şi aplicarea incorectă a Directivei 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directivă-cadru).Normele UE în materie de telecomunicaţii adoptate în noiembrie 2009 (MEMO/09/513), care trebuie aplicate pe deplin până în luna mai 2011, consolidează independenţa autorităţilor naţionale de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor impunând statelor membre să elimine orice interferenţă politică în îndeplinirea sarcinilor curente ale acestora şi prin întărirea protecţiei împotriva demiterii arbitrare a conducerii autorităţii naţionale de reglementare.
Un caz separat de încălcare a dreptului comunitar legat de independenţa autorităţii de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor a fost iniţiat de Comisie împotriva României în octombrie 2009 (IP/09/1624) din cauza nerespectării normelor UE care cer statelor membre să separe organismele publice de supraveghere a operatorilor de telecomunicaţii de cele care furnizează servicii de telecomunicaţii (aşa-numita separare structurală).
În afară de cazurile privind România, Comisia a lansat mai multe cazuri referitoare la independenţa autorităţilor naţionale de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor (Slovacia IP/09/775, Slovenia IP/10/321) sau la separarea structurală efectivă (Lituania IP/09/1040, Letonia IP/09/569 si IP/10/321).Aceste cazuri sunt pendinte.
Pagini Utile
Informaţii suplimentare
O prezentare detaliată a procedurilor privind încălcarea dreptului UE în domeniul telecomunicaţiilor este disponibilă aici.
{mosloadposition user10}
