„Teatrul nu e o clădire” vă propune o retrospectivă a celor mai populare spectacole de teatru scrise de Lia Bugnar, ce vor avea loc în fiecare joi seara din decembrie de la ora 22:00 la Godot Cafe Teatru, str. Blănari, nr 14. Accesul în sala de spectacol se face în baza rezervărilor la numerele de telefon 021 31 61 682 și 0736 414 244 zilnic între orele 12:00 și 19:00. Spectacolul care inaugurează noaptea de teatru de la Godot este Noi4.
“Sunt așezat la o masă de patru persoane și întreb co-mesenii ce i-a determinat să vină la acest spectacol. „Locația în primul rând (Godot). Aici nu s-au jucat piese proaste, apoi Marius Manole și Ilinca Manolache. Titlul piesei, dar nu în ultimul rând… este o ordine subiectivă pe care o fac acum, emoționată de întrebare”, bâjbâie amuzată Ioana iar soțul o completează „dacă nu faci rezervare din timp nu apuci să vezi spectacole aici. Dacă nu ar fi de calitate, credeți că ar mai fi bătaie pe locuri?”. Eu nu răspund, ci schițez o mulțumire de răspuns.
Merită să vedeți piesa „cu buget mic” Noi4. Nu oricine poate juca această piesă scrisă aproape impecabil de Lia Bugnar.
Maria, personajul Mariei Obretin plânge tot spectacolul! E vorba despre drama ei desigur, din cauza aceasta plânge. Și este frumoasă când plânge. Adică tot timpul.
Ilinca, prietena cea mai bună a Mariei – a personajului zic – este interpretat de Ilinca Manolache, și este madama superficială care „o arde” cu soțul Mariei, pe ascuns. Și Ilincăi îi curge rimelul albastru de pe gene precum roșul din celebra siglă din Piața Universității.
Otilia este personajul care pute a canal și cu care soțul Mariei împarte „senvișu cu pateu”. Un personaj fabulos interpretat chiar de Lia Bugnar. Și care vrea și ea „30 de mii vechi, nene!-gociabil”.
Victor, gras și chelios, zeul flatulenței, soțul Mariei înșelate este trucat excelent de Marius Manole. Aflăm că putea fi Piersic Jr. sau Bibiri. Sau Mălăele, dacă nu era bugetul așa mic.
Acestea-s personajele, dar nu deconspir nici trama (este genială) și nici actele (sunt câteva!). Nu menționez decât că trebuie să levitezi de pe scaunul plușat și să nu ai nici o afinitate față de un personaj. Ba ești victimă (Maria), ba ești agresor (pe rând: Ilinca, Otilia, Victor), ori ești salvator (oricare din personaje). Toate rolurile te surprind, ești chiar invitat să devii un actor și să empatizezi cu personajele, pe rând. Nu o face – este o capcană.
Punerea în scenă a piesei este făcută de Dorina Chiriac. Tempo-ul și ton-ul dau aroma suficientă să te agațe de nări. Totul te învăluie și te transformă, în timp ce personajele devin într-o oră jumătate parte din comunitatea din care provii. Te includ și te exclud din piesa Liei Bugnar.
Mi-a plăcut ideea de transfer de personaj-actor-public, schimbul emoțiilor și escaladarea tensiunilor, de la dramă până la tragicul telenovelistică, stropite tehnic cu un umor fin. Nu dau note, nu-mi permit! dar superlativ pentru calificativ ” (Semnu’ de carte, Revista, Semne Bune).
