Doina Pap scria la premieră:
„Ideea piesei (…) e importantă nu doar ca problemă filosofică (ce e adevărul?), ci mai cu seamă în contextul conflictelor repetate între adevărul propovăduit de educatori (școală, biserică, familie) şi realitatea vieţii de şcolar.
E aleasă ca teren al dezbaterii religia nu întâmplător, aici dogma fiind mai puternică, iar poziţionarea faţă de aceasta mai dificilă. Cu atât mai mult când e vorba de adolescenţă, vârsta «de ce»-urilor şi a crizelor identitare”.
„Profu’ de religie” abordează modul în care adevărul poate fi interpretat și manipulat în diverse feluri astfel încât sensul său devine relativ. Credința într-un adevăr unic se sparge în zeci de bucăți. La ora de religie, profesorul le cere elevilor să spună care este definiția adevărului. De aici pornește controversa: una dintre eleve, Mara, cu o imaginație peste media clasei, susține că adevărul este relativ și că fiecare om își are adevărul său.
După ora de religie, când Mara nu a putut să-și impună punctul de vedere, o convinge pe una dintre colegele sale, Anca, de faptul că profesorul de religie a atins-o într-un mod necuviincios pe genunchi. Este felul în care un copil își ia revanșa asupra autorității, plutind între fantezia personală și realitatea mistificată.
Anca nu a văzut, de fapt, ce s-a întâmplat sau ce nu s-a întâmplat, dar se lasă convinsă de Mara. Familiile copiilor îngroașă confuzia, iar mass-media produce tulburări și confuzii în plus. Reacția adulților potențează negativ confuzia copiilor într-o lume în care adevărul și minciuna se subminează reciproc. Este războiul tuturor contra tuturor.
Tot Doina Pap adaugă: „Felul în care autoarea, urmată de regizor, conduce aceste dialoguri tip anchetă creează în spectacol tensiune intelectuală (logică) şi dramatică. Suspansul, răsturnările de situaţie, surpriza, îşi joacă pe parcurs cartea, devenind un vehicul optim pentru conţinutul important de comunicat. /…/ Interesant din punct de vedere al tehnicilor scrierii dramatice e că demonstraţia se menţine la nivelul discursului, autoarea incriminând de altfel aici comentariul, bârfa, care în societatea românească ajung cu uşurinţă la statutul de argument. La fel de false sunt şi referinţele livreşti, teoretice, dintr-un manual de religie dogmatic din care proful citează la intervale bine calculate de acţiune câte o poveste a cărei morală e contrazisă nonşalant de practică”.
Spectacolul este rodul unui „proces colaborativ” dintre dramaturgul Mihaela Michailov, regizorul Bobi Pricop și actori, după ce un fragment din piesă a fost declarat câștigător la cea de-a treia ediție a Concursului de proiecte pentru tineri regizori și dramaturgi români inițiat de Teatrul Național Craiova.
PROFU’ DE RELIGIE de Mihaela Michailov
Producţie a Teatrului Naţional “Marin Sorescu”, Craiova
Regia şi scenografia: Bobi Pricop
Distribuţia: Marian Politic, Dragoş Măceşanu, Romaniţa Ionescu, Cătălin Vieru, Raluca Păun
Echipa TV
director de imagine: Vlad Tănase
editor de imagine: Marius Rusitoru
regizor muzical: Gabriel Scîrlet
producţie: Cezarina Hărăbor
regia tv: Gini Ignat
producător: Sînziana Miloşoiu.
Program difuzare
* TVR 2 – luni 12.09, ora 20.10 și luni 19.09, ora 01.40
* TVR 3 – sâmbată 17.09, ora 20.00 și duminică 18.09, ora 8.00
* TVR M – sâmbată 17.09, ora 17.30
* TVRi luni – 19.09, ora 9.00
Teatrul Național de Televiziune este un proiect Casa de Producție TVR, difuzat pe canalele TVR și online pe www.tvrplus.ro
Producător coordonator: DEMETER András István
