ale revistei Romania literara pe anul 2008
Svetlana Cârstean şi Simona Sora se numără printre cîştigătorii Premiului de debut oferit de revista România literară pe anul 2008. Festivitatea de decernare a Premiilor a avut loc miercuri, 20 mai 2009, la Clubul Prometheus. Premiile, în valoare de 1.000 RON fiecare, acordate cu sprijinul Fundaţiei ANONIMVL, au fost decernate de către juriul format din Nicolae Manolescu – preşedinte, Ioana Pârvulescu, Adriana Bittel, Gabriel Dimisianu şi Alex Ştefănescu.
Svetlana Cârstean a obţinut acest premiu pentru volumul Floarea de menghină, iar Simona Sora a fost premiată pentru volumul Regăsirea intimităţii. Ambele volume au apărut la Editura Cartea Românească, în anul 2008.
Svetlana Cârstean, Floarea de menghină
Mircea Cărtărescu: „Printr-un straniu proces de neotenie literară, Svetlana Cârstean şi-a întîrziat cu zece ani debutul, doar ca să se arate azi într-o haină mai originală şi mai strălucitoare. Căci ea aduce din amintirea unei poezii trecute (aromele anilor ’90) sofisticarea întunecată a Florii de menghină, un poem arhetipal de mare forţă, dar o completează cu gestualismul şi nevoia de sinceritate a poeziei de după anul 2000, ce au produs „poemele în format electronic” din final. O poezie bogată şi atentă la detalii ce prevesteşte, pe lîngă o viitoare poetă notorie, şi o viitoare prozatoare.”
Svetlana Cârstean este scriitoare şi jurnalistă. Membru cofondator al cenaclului „Central” de la Facultatea de Litere din Bucureşti, a publicat pentru prima dată poemul Floarea de menghină în 1995, în volumul de debut colectiv Tablou de familie (alături de colegii săi Sorin Gherguţ, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, Mihai Ignat şi T.O. Bobe). A publicat de-a lungul anilor articole, interviuri şi poeme în Dilema, Observator Cultural, România literară, Adevărul literar şi artistic.
Simona Sora, Regăsirea intimităţii
Spaţiul literar a fost mereu văzut ca loc al unei intimităţi împărtăşite. O intimitate personală în care coexistă nu doar spaţiile interioare ale scriitorului şi cititorului, ci şi două tradiţii (practici) care uneori se suprapun – cea a scrisului şi cea a cititului. Felul în care corpul sufletesc a irumpt în literatura română interbelică seamănă, la nivelul pînzei freatice, cu felul în care corpul jupuit, exuviat, rizomat al (post)modernităţii a înlocuit corpul gri-uniformizat sau amputat din literatura anterioară. Punerea în ecuaţie a acestor două „corpuri literare româneşti” spune ceva (implicit) despre celelalte două dimensiuni ale intimităţii: încrederea (în literatură) şi libertatea proprie. Aceasta e, în fond, miza „regăsirii intimităţii”: o regăsire de sine în (şi prin) cărţi, o surfare a „modernităţii solide” din alte vremuri şi o submersie în „modernitatea fluidă” a timpurilor noastre – un plonjon fără plasă în amniosul bibliotecii nesfîrşite.
Simona Sora predă, din 2005, la Facultatea de Litere, Bucureşti; Doctor Summa Cum Laudae în Filologie (2007). A publicat, începînd cu 1993, cronici literare, studii, eseuri, traduceri în reviste culturale, prefeţe şi postfeţe la diverse volume de literatură contemporană. A tradus volumul Crezul meu de Carlos Fuentes (Editura Curtea Veche, 2005) şi se numără printre autoarele antologiei Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Editura Polirom, 2008). Din 2002, susţine cronica literară în revista Dilema. Coordonează paginile culturale ale revistei Dilema veche şi este editor coordonator al revistei Dilemateca.
{mosloadposition user10}
