de Steen Jakobsen, economist șef Saxo Bank
Nu pot spune că nu sunt dezamăgit… Săptămâna trecută, Banca Centrală Europeană și președintele ei, Mario Draghi, au întors direcția discursului cu 180 de grade, încercând să ne liniștească și să transmită disperați un semnal că dobânzile vor mai rămâne la un nivel scăzut pentru ceva timp. Așa că nu trebuia să fiu foarte surprins dacă și președintele Băncii Federale a SUA, Ben Bernanke, (poreclit Dl.Super-Ușor) va face același lucru!
Acum mai puțin de o lună, Banca Federală uimea o lume întreagă prognozând o rată a inflației sub cea targetată, afirmând că “efectul inflației a fost tranzitoriu”. Ei bine, vraja a ținut o singură lună. Acum, vine și reacția, iar Bernanke simte că nu-și poate îndeplini niciunul din cele două angajamente ale mandatului: inflația și șomajul. Așa se explică, poate, de ce a declarat că “pentru a prevedea cât de cât viitorul, e nevoie de o politică foarte flexibilă”.
Declarațiile* de super…porumbel au continuat:
Bernanke: e prea devreme să spunem că SUA au scăpat de constrângerile fiscale
Bernanke: inflația și locurile de muncă semnalează că e nevoie de mai multă stimulare monetară din partea Băncii Federale
Bernanke: inflația în scădere poate fi un lucru rău pentru economie
Bernanke: avem nevoie de o politică foarte flexibilă
(*sursa: Zerohedge.com)
Într-un fel, n-ar fi trebuit să mă surprindă: Bernanke i-a promis lui Milton Friedman, când acesta din urmă împlinea 90 de ani, că nu va permite Băncii Federale să înăsprească politica monetară prea devreme. Iată finalul discursului său din 2002: “Dați-mi voie să închei făcând un pic abuz de funcția pe care o am, de reprezentant al Băncii Federale. Le-aș spune, Annei și lui Milton: în ceea ce privește Marea Recesiune, ați avut dreptate, am comis-o și ne pare rău. Dar, datorită vouă, nu o vom comite din nou”.
Lecția? În mod clar, am învățat că Bernanke folosește dublul standard în discursul său întru normalizare.
1. Menținerea unei dobânzi acceptabile pentru un termen lung și pre-avertisment dat pieței privind schimbările posibile prin obiectivele macro.
2. Reacția la eventuale “bule” prin cadrul prudent, aplicat la nivel macro: metoda veche și bună de a aplica anumite colaterale băncilor pentru a crește capitalul și a reduce leverage-ul, în loc să permită apariția prețurilor excesive în piețe foarte active și pe piața de creditare.
Bernanke nu va permite pieței să stabilească dobânzi mai mari raportat la ciclul economic, dar crede cu tărie că orice tangență cu un nou “bubble” trebuie evitat prin acest “cadru prudent la nivel macro”. Prin reguli și cerere de capital către bănci.
În concluzie, Bernanke a mai scăpat o dată ca prin urechile acului, dar prețul s-ar putea să fie cam mare – Banca Federală, la fel ca BCE, a fost lăsată să vorbească în pustiu, în loc să facă ceva pentru piață. Decizia pentru o nouă emisiune monetară a fost din nou amânată pentru după toamnă. Și, așa cum semnala Banca Internațională de Settlement (BIS), băncile americane nu mai sunt dispuse să facă “orice este posibil” pentru a trece peste criză. În orice caz, băncile nu pot “repara” ce se întâmplă cu finanțele familiilor și ale instituțiilor financiare.
