Sunt pacient, deci ma tratez!

Oricare dintre noi, chiar dacă avem o sănătate perfectă până la o anumită vârstă, ne putem îmbolnăvi. În acest caz suntem nişte pacienţi asiguraţi, care au anumite drepturi în acest sistem. Unele din aceste drepturi sunt oferite de sistemul nostru de asigurări. Altele derivă din drepturile internaţionale ale pacienţilor iar sistemul nostru naţional este obligat să ni le acorde. Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România, vă informează care vă sunt drepturile, dar şi obligaţiile pentru că…mai bine să previi decât să vindeci.

Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale. Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.

Astfel, dacă ne îmbolnăvim avem dreptul la :

• asistenţă medicală din partea medicului de familie (consultaţii, tratamente),
• asistenţă din partea medicului specialist din policlinică sau din spital
• asistenţă medicală stomatologică
• servicii medicale de urgenţă
• servicii medicale de reabilitare, recuperare medicală
• îngrijire medicala la domiciliu
• femeia gravidă are dreptul la consultaţii şi urmărirea evoluţiei sarcinii atât din partea medicului de familie cât şi din partea medicului obstetrician
• dreptul la medicamente gratuite sau compensate, precum şi la proteze sau alte dispozitive ajutătoare.

În plus există unele drepturi care sunt acordate pacientului pe plan internaţional. Ele au fost stabilite prin Declaraţia privind Drepturile Pacientului adoptată la Amsterdam în 1994. Cunoaşterea lor este deosebit de importantă pentru că în acest mod putem preveni o serie de abuzuri care se pot săvârşi la adresa noastră în calitate de pacienţi.

1. Dreptul la informare

· Toate informaţiile privitoare la medici, spitale, farmacii trebuie să fie la dispoziţia noastră

· Orice pacient are dreptul la informaţii referitoare la starea lui de sănătate. Avem dreptul de a cere orice informaţii legate de boala de care suferim. Avem dreptul de a şti cât mai mult despre tratamentele care ni se aplică, adică riscuri şi beneficii, ce altceva se poate face în cazul nostru, ce se întâmplă dacă refuzăm o anumită intervenţie medicală. Nu suntem simpli cobai care ajung în cuşti experimentale.

· În cazuri excepţionale medicul poate refuza furnizarea informaţiilor. Este vorba mai ales de situaţia pacienţilor suferinzi de boli greu de tratat (cancer) pentru care aflarea acestor informaţii ar produce mai mult rău decât bine.

· Putem desemna o altă persoană care să primească informaţii de la medici (de obicei o rudă apropiată). Chiar în cazuri dificile cum sunt cele de cancer (care astăzi se poate vindeca aproape întotdeauna dacă este surprins în faza iniţială) este bine ca familia bolnavului să fie perfect informată asupra a ce se face pentru pacient.

· Avem dreptul de a solicita opinia altui medic. Astfel, chiar dacă suntem internaţi în spital şi suntem repartizaţi în salonul unui anumit medic putem ruga şi un alt medic să ne consulte. Acest medic va discuta cazul nostru cu medicul iniţial şi împreună pot stabili, de comun acord, ce este mai bine pentru noi, ca pacienţi. Unii medici nu sunt foarte încântaţi de acest lucru dar acest fenomen denotă lipsă de profesionalism din partea medicului.

· La externarea din spital trebuie să primim un bilet de externare sau scrisoare adresată medicului nostru de familie în care să se precizeze ce analize s-au efectuat, ce tratament a fost aplicat. Vom pleca din spital cu un diagnostic. Avem dreptul de a şti despre ce fel de boală este vorba, cum putem să o tratăm mai bine, când să revenim la control. Nu plecaţi niciodată din spital fără a şti aceste lucruri. Medicul trebuie să îşi aloce o parte din timpul său, oricât ar fi de ocupat, pentru a vă explica tot ce este necesar.

· Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare.

· Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului.

· Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală.

· Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.

2. Dreptul la consimţământ

· Pentru orice intervenţie pe care o realizează, medicul este obligat să ceară acordul pacientului. În special în cazul intervenţiilor chirurgicale medicul trebuie să informeze pacientul în legătură cu toate riscurile ce pot surveni în timpul sau după intervenţia pe care o efectuează.

· Putem refuza o anumită intervenţie. Dar în această situaţie medicul va fi obligat să ne informeze despre toate posibilele consecinţe ale acestui refuz.

· Medicul poate realiza o anumită intervenţie fără acordul pacientului dacă acesta nu îşi poate exprima singur dorinţa. În acest caz medicul poate cere acordul rudelor apropiate pacientului sau împuternicitului desemnat de pacient.

· În situaţii de urgenţă medicul poate interveni fără acordul rudelor sau împuternicitului legal al pacientului.

· Nu se pot testa noi medicamente sau tratamente fără a ni se cere acordul. Medicul care săvârşeşte o asemenea faptă îşi pierde dreptul de a practica medicina

· Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.

· Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul său, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale.

3. Dreptul la confidenţialitate

· Medicul are datoria de a păstra secrete toate informaţiile legate de boala pacienţilor săi. Aceste informaţii pot fi divulgate numai cu acordul pacientului.

· Avem dreptul de a afla informaţii din foaia de observaţie, fişa medicală, sau alte documente medicale, cu excepţia cazurilor de boli greu tratabile (cancer, SIDA). Cu alte cuvinte dacă cerem, când suntem internaţi, să citim foaia de observaţie, nu ar trebui să fim împiedicaţi. Nu putem, bineînţeles, să solicităm foaia altui bolnav.

4. Dreptul la îngrijiri şi tratament

· Ca pacienţi avem dreptul la îngrijiri medicale în funcţie de starea noastră de sănătate. Avem dreptul de a fi informaţi cum să prevenim bolile.

· Avem dreptul de a avea reprezentanţi la toate nivelele de organizare ale sistemului sanitar

· Tratamentele care se efectuează trebuie să respecte anumite standarde tehnice. De pildă un chirurg nu ar trebui să efectueze o anumită intervenţie dacă nu dispune de toate condiţiile necesare.

· Avem dreptul la continuarea îngrijirilor după ieşirea din spital. În acest sens Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va trebui să găsească soluţii pentru a rezolva problema pacienţilor care au nevoie de îngrijiri la domiciliu. Deşi legislaţia în vigoare prevede dreptul pacientului de a beneficia de asemenea îngrijiri, în momentul de faţă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu a rezolvat problema organizaţiilor care ar acorda acest tip de servicii.

· Avem dreptul de a alege şi schimba medicul sau instituţia medicală.

· În timpul internării avem dreptul la prezenţa familiei şi prietenilor.

· Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.

· Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului.

· Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective. Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii.

5. Drepturile pacientului în domeniul reproducerii

· Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei.

· Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii, fără nici o discriminare.

· Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat. Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii. Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri.

Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.

Unităţile sanitare de orice fel care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale şi în care sunt efectuate intervenţii medicale, au obligaţia de a furniza pacienţilor informaţii referitoare la:

a) serviciile medicale disponibile şi modul de acces la acestea;

b) identitatea şi statutul profesional al furnizorilor de servicii de sănătate;

c) regulile şi obiceiurile pe care trebuie să le respecte pe durata internării în unităţi cu paturi;

d) starea propriei sănătăţi;

e) intervenţiile medicale propuse;

f) riscurile potenţiale ale fiecărei proceduri care urmează a fi aplicată;

g) alternativele existente la procedurile propuse;

h) date disponibile rezultate din cercetări ştiinţifice şi activităţi de inovare tehnologică;

i) consecinţele neefectuării tratamentului şi ale nerespectării recomandărilor medicale;

j) diagnosticul stabilit şi prognosticul afecţiunilor diagnosticate.

Unităţile medicale si spitalicesti trebuie să asigure accesul egal al pacienţilor la îngrijiri medicale, fără discriminare pe bază de rasă, sex, vârstă, apartenenţă etnică, origine naţională, religie, opţiune politică sau antipatie personală. Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare prevederi referitoare la obligaţia personalului angajat privind dreptul pacienţilor la respect ca persoane umane.

Trebuie să utilizeze toate mijloacele şi resursele disponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ al îngrijirilor medicale. În situaţiile în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru sănătatea femeii gravide, se acordă prioritate salvării vieţii mamei. În asigurarea serviciilor din domeniul sănătăţii reproducerii, unităţile trebuie să asigure condiţiile necesare alegerii de către pacienţi a celor mai sigure metode din punct de vedere al eficienţei şi lipsei de riscuri. Unităţile medicale au obligaţia de a asigura efectuarea de intervenţii medicale asupra pacientului numai dacă dispun de dotările necesare şi de personal acreditat.

{mosloadposition user10}