Mihaela Petrovan
More than Pub
Eu cred ca relatia dintre un Client si-o Agentie, este un fel de …’casnicie’. Clientul, barbatul este cel care are mereu ultimul cuvant, poate bate cu pumnul in masa, cere sa i se aduca Ziarul (rapoartele), cafeaua (discounturile) si cateva barfe ale zile (ce mai e nou pe piata, care-s trendurile, chestii din domeniu). Ea, Agentia, diplomata si atenta (asta inseamna Client Service bun) ii face mereu pe plac, adaugand de fiecare data si putina frisca la cafea (advertoriale, insertii free). {viewonly=registered,special}Unele casnicii tin cateva luni, altele ani la rand. De apreciat ce le leaga pe cele de durata…sa fie doar profesionalismul, intelegerea produselor/serviciilor si a obiectivelor, solutiile optimizate, rezultatele financiare / de imagine? Credeti ca exagerez daca pun pe primul loc Compatibilitatea dintre persoanele aflate in cele 2 tabere? Increderea pe care si-a castigat-o fiecare? E parerea mea si se bazeaza pe ce-am reusit sa realizam pentru clientii cu care imparteam aceeasi viziune / vorbeam acelasi limbaj. Lucrurile au iesit evident mai bine, pentru ca Solutia aleasa a fost cea care a raspuns tuturor exigentelor. Dar oare de ce muncim mai cu spor pentru clientii cu care ne intelegem? Sa fie si pentru ca aprecierea e evidenta, chiar daca nu prin cuvinte? Cumva mai pot adauga la lista de mai sus si Respectul? Jos palaria in fata clientilor care stiu ce cer, stiu la ce trebuie sa se astepte si stiu cum sa-ti ceara mereu mai mult, fara ca tu, Agentia, sa te simti exploatata….ci din contra, sa te simti importanta si fericita ca ti se solicita implicarea.
Firesc, caci se intampla, mai intervin si flirturile…nevinovate in prima faza. El este atras si de alte ‘oferte’, mai ales ca este asaltat din toate partile. Se mentine puternic pe pozitie, la inceput. Isi lauda agentia si se declara oficial multumit cu serviciile pe care le primeste. Rezista. Unii luni, altii ani. La un moment dat intervine inevitabilul…cedeaza. Tentatia era prea mare. Plus ca tocmai a aparut o bresa in comunicarea cu Ea. Nu i-a inteles bine ultimele 2 ordine (briefuri) si a ratat sufleul (cresterea de vanzari) taman cand erau cei mai buni oaspeti invitati la cina (investitori). Discutiile au devenit tensionate, termenele tot mai scurte, presiunea pe buget tot mai mare…asa ca pana la urma, Ea, orgolioasa, s-a trezit sa intrebe ‘Dar ce se intampla? Ce te nemultumeste?’ Si-au inceput sa curga reprosurile….lipsa de creativitate, solutiile rasuflate, termenele depasite, costurile mari…Stop! zice ea. Am inteles – vrei sa ne despartim. Plec la mama! Pleaca!
Ea a emis ultima factura, evident mai mare decat trebuia (asa-i trebuie!) si-a adunat dosarele, le-a arhivat si a pus mana pe telefon: New Business.
El, a invitat la pitch cateva Agentii, a tatonat terenul cu primele 3 de pe lista scurta, iar la final, s-a ales cu o Alta.
Povestea se reia. De data asta va fi diferit: cat, cine, ce, cum.
„Căsătorie. Dragoste pe bază de contract.” (Valeriu Butulesc u – ‚Bucuria naufragiatului’)
Credeti ca a exagerat?{/viewonly} {mosloadposition user10}
