Alexandru Lamba
Editura Tritonic
Doi oameni cu o insusire deosebita: Erig si Emily pot comunica mental in timp real, instantaneu, indiferent de distanta dintre ei.
O stea care emite caldura, dar nu si lumina. O oportunitate de cercetare incredibila.
Si o alegere deloc usoara. Dar Erig nu poate sa nu faca parte parte dintre cei ce vor analiza steaua.
O aventura incredibila, un final surprizator, un roman in care genurile romance si SF se imbina in mod armonios: simplu spus, “Sub steaua infrarosie”.
Se va dovedi ca este vorba despre o sfera Dyson si ca, intr-adevar, echipa de cercetare are o ocazie unica. Insa lucrurile nu merg atat de simplu precum se asteapta lumea. Apar rasturnari de situatie, rapiri, o…. invazie.
“Sub steaua infrarosie” este, de fapt, relatarea celor intamplate din perspectiva lui Erig. Un fel de scrisoare, confesiune, un monolog care se citeste insa usor intrucat include si multe discutii ale personajelor. Dar, confesiune fiind, ii permite cititorului sa inteleaga, intrucatva, alegerile lui Erig. Cum s-a ajuns la final. Ce regreta si ce a iubit. Si, mai presus de toate, sa afle despre steaua infrarosie. Si despre o poveste de iubire speciala intre doi oameni cu o insusire aparte.
“Astazi ma apuc sa-ti scriu. (…) M-am gandit mult la asta, m-am intrebat de ce s-o fac. (…)
Poate pentru ca am nevoie de o confesiune. Poate pentru ca simt deja mana rece a nebuniei strangandu-ma usor de umar si stiu ca, desi atunci cand intorc capul inca nu mi se arata, o va face curand… zambind amabil. Si ar fi bine sa-mi spun pana atunci povestea. Cat inca mintile nu m-au parasit de tot, cat inca mai stiu cine sunt si cine-am fost. Poate pentru ca ceva din mine refuza sa se lase absorbit de bezna fara a incerca, fie si in acest fel disperat, sa strige dupa ajutor. poate pentru ca ma simt dator umanitatii si vreau ca macar atunci, dupa sute… poate mii sau zeci de mii de ani, sau cati vor fi, sa-si primeasca raspunsurile pe care eu i le-am refuzat.” (p. 8)
