Călătorie magică în Oraşul Măştilor
autor: Mary Hoffman
traducere: Mihaela-Adina Eros
Lucien, un băiat aparent obişnuit din zilele noastre, trece printr-o încercare cumplită şi totul pare aproape fără putinţă de scăpare pentru el. Din întâmplare, la un moment dat ajunge într-o altă lume, ciudată şi misterioasă, aflată în alt timp, graţie unui talisman magic.
Acolo, în lumea aceea de demult, plină de farmec irezistibil, află cu surprindere că el este un stravagante şi are o misiune specială de dus la îndeplinire. Trece printr-o mulţime de peripeţii palpitante, devine ucenicul unui magician, îşi face noi prieteni şi îşi câştigă o nouă identitate.
Viaţa lui se schimbă cu totul peste noapte, ca într-un vis.
Mary Hoffman a scris mai mult de nouăzeci de cărţi pentru copii şi tineri. Face recenzii periodice pentru The Guardian şi alte publicaţii.
Pasiunea autoarei pentru Italia este bine cunoscută şi ea încă mai studiază italiana o dată pe săptămână la Oxford. Are trei fete mari şi locuieşte împreună cu soţul său şi trei pisici birmaneze într-un hambar reamenajat, în Cotswolds. Şi are într-adevăr un aragaz AGA.
“Într-o încăpere aflată în vârful unei case înalte, cu vedere spre canal, se afla un bărbat ce etala nişte cărţi de tarot pe un birou acoperit cu mătase neagră. Înşiră douăsprezece cărţi în cerc, cu faţa în sus, metodic, în sens invers acelor de ceasornic. Puse o a treisprezecea carte în mijlocul cercului, apoi se trase îndărăt şi contemplă imaginea.
– Ciudat, murmură el.
Cartea din mijloc – cea mai importantă – era Spada, ce semnifica primejdia. Rodolfo era obişnuit cu acel simbol, care dădea tonul citirilor sale. Nu era surprins nici să vadă că a şaptea carte, cea din dreapta Spadei, era Regina de Peşti. Primejdia apărea deseori în preajma celei mai importante femei din Bellezza şi regina apelor era bineînţeles Ducesa. Dar prima carte din stânga Spadei era Prinţesa de Peşti, iar el n-avea nicio idee ce putea să însemne. Era cea mai ciudată etalare pe care o văzuse vreodată. Singurele numere care apăreau erau patru de patru – câte unul din fiecare suită, Peşti, Păsări, Salamandre şi Şerpi. Erau aranjate ca nişte gărzi, flancându-le de o parte şi de alta pe Prinţesă şi pe Regină. Toate celelalte cărţi erau atuurile majore – Îndrăgostiţii, Magicianul, Zeiţa, Turnul, Primăvara, şi cel mai îngrijorător, Moartea.” (pag. 9)
