Strategiile si principiile dreptului penal al UE

Combaterea criminalităţii reprezintă o prioritate pentru cetăţenii europeni (a se consulta anexa). Cetăţenii se aşteaptă ca infractorii să nu se poată ascunde în spatele frontierelor sau să profite de diferenţele dintre sistemele de drept naţionale. În acelaşi timp, dreptul penal este un domeniu care nu a fost abordat decât relativ recent la nivelul UE.

Este esenţial să elaborăm o politică penală europeană clară, care să permită Uniunii să determine când, cum şi dacă este necesară recurgerea la măsuri de drept penal în vederea unei mai bune aplicări a politicilor. Tratatul de la Lisabona prevede un cadru care acum face posibil acest lucru, întrucât permite UE să recurgă la măsuri de drept penal în vederea consolidării aplicării normelor şi politicilor UE.

Sancţiunile penale nu sunt cele mai bune instrumente de asigurare a aplicării legislaţiei în cazul tuturor politicilor. Cu toate acestea, aplicarea unor sancţiuni penale poate genera un plus de eficienţă în aplicarea anumitor norme europene, de la prevenirea manipulării pieţelor financiare, la protejarea intereselor financiare ale contribuabililor UE contra fraudei. Recurgerea la sancţiuni penale ar trebui să se limiteze la infracţiuni deosebit de grave şi să fie precedată de o analiză solidă şi aprofundată.

În cadrul unei comunicări publicate astăzi şi intitulată „Spre o politică a UE în materie penală”, Comisia Europeană a definit pentru prima dată strategia şi principiile pe care intenţionează să le pună în practică atunci când intenţionează să recurgă la dreptul penal al UE în vederea asigurării unei mai bune aplicări a politicilor europene şi a protejării intereselor cetăţenilor.

„Cetăţenii europeni se aşteaptă ca Uniunea Europeană să contribuie la combaterea criminalităţii. Trebuie să răspundem acestei provocări, respectând, în acelaşi timp, rolul esenţial al parlamentelor naţionale în materie penală”, a declarat vicepreşedintele Viviane Reding, comisarul UE pentru justiţie. „Tratatul de la Lisabona ne oferă instrumentele necesare pentru a răspunde în mod echilibrat provocărilor ridicate de dreptul penal, în conformitate cu drepturile fundamentale ale libertăţii şi securităţii. De asemenea, noul tratat stabileşte limite şi mecanisme de control clare: nimic nu poate fi decis în absenţa exercitării unui control democratic deplin de către Parlamentul European şi fără o supraveghere din partea parlamentelor naţionale, care au o influenţă importantă în procesul de luare a deciziilor”.

Conform estimărilor, în Uniunea Europeană, costurile totale ale criminalităţii pentru ansamblul societăţii se ridică la 233 de miliarde de euro pe an. O politică penală clar definită la nivelul UE poate contribui la asigurarea respectării normelor stabilite la nivelul UE, în special pentru prevenirea manipulării pieţelor financiare, inclusiv a utilizării abuzive a informaţiilor confidenţiale şi la protejarea intereselor financiare ale contribuabililor faţă de fraudele comise împotriva bugetului UE sau la asigurarea protecţiei mediului.

Comunicarea publicată astăzi defineşte condiţiile în care UE şi statele membre pot coopera pentru a institui o politică penală coerentă şi consecventă la nivelul UE.

Printre criteriile de referinţă importante se numără următoarele:
– dreptul penal trebuie să rămână întotdeauna o măsură de ultimă instanţă;
– sancţiunile de drept penal sunt limitate la infracţiunile deosebit de grave;
– măsurile de drept penal iau în considerare drepturile fundamentale: noua legislaţie impune respectarea strictă a drepturilor fundamentale, astfel cum sunt garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului;
– fiecare decizie cu privire la tipul de măsură sau sancţiune de drept penal care urmează să fie adoptată trebuie să fie însoţită de elemente de probă clare şi să respecte principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

Măsurile de drept penal adoptate la nivelul UE de către Parlamentul European şi Consiliul de Miniştri sunt diferite de dreptul penal naţional într-un aspect foarte important: acestea nu pot impune obligaţii directe asupra persoanelor fizice. Dreptul penal al UE nu poate conduce la sancţiuni împotriva particularilor decât după transpunerea dispoziţiilor europene în legislaţia naţională. De aceea, implicarea parlamentelor naţionale pe întreaga durată a procesului de elaborare a legislaţiei penale este considerată esenţială de către Comisia Europeană.

Context

UE adoptă măsuri în domeniul dreptului penal de peste un deceniu, cu scopul de a combate mai eficient criminalitatea, care s-a internaţionalizat şi a căpătat forme din ce în ce mai subtile. Legislaţia precedentă însă a fost elaborată fără a dispune de coerenţa oferită de o bază de politică şi nu a fost întotdeauna pusă în aplicare în mod eficient. În martie 2010, comisarul UE pentru justiţie, Viviane Reding, a evidenţiat necesitatea unei abordări coerente şi echilibrate a politicii în materie penală şi şi-a anunţat intenţia de a lua măsuri în acest domeniu (SPEECH/10/89).

Prin comunicarea sa de astăzi, „Spre o politică în materie penală a UE”, Comisia îşi respectă angajamentul şi răspunde totodată apelurilor practicienilor dreptului şi cadrelor universitare privind adoptarea unei abordări mai coerente a legislaţiei penale la nivelul UE, astfel cum au fost exprimate de către autorii Manifestului privind politica UE în materie penală din 2009. Comunicarea este prezentată colegiului de către vicepreşedintele Viviane Reding, împreună cu vicepreşedintele Siim Kallas şi cu comisarii Janez Potočnik, Olli Rehn, Michel Barnier şi Algirdas Šemeta.

În 2005, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat, în cadrul unei hotărâri istorice, că Parlamentul European şi Consiliul au, într-adevăr, competenţa de a adopta sancţiuni penale în cazul în care acest lucru este esenţial pentru a facilita aplicarea legislaţiei UE (a se vedea IP/05/1136). Tratatul de la Lisabona (în special articolele 83 şi 325 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) conferă UE competenţa de a adopta – în anumite condiţii – norme minime în materie de drept penal privind definiţiile infracţiunilor şi sancţiunile, în cazul în care normele UE nu sunt aplicate în mod efectiv.

De asemenea,Tratatul de la Lisabona a modificat cadrul juridic pentru adoptarea de măsuri de drept penal adoptate la nivelul UE: nicio măsură de drept penal nu poate fi adoptată fără acordul Parlamentului European, iar Curtea de Justiţie a Uniunii Europene exercită, în prezent, un control judiciar deplin. De asemenea, noul Tratat consolidează în mod considerabil rolul parlamentelor naţionale, întrucât acestea îşi pot exprima opiniile cu privire la proiectele legislative şi pot monitoriza respectarea principiului subsidiarităţii. Consiliul poate adopta o propunere dacă aceasta este susţinută de majoritatea calificată a statelor membre. Domeniile în care a fost stabilită necesitatea adoptării de acte legislative în materie penală la nivelul UE sunt, de exemplu, protecţia funcţionării pieţelor financiare, protecţia euro împotriva contrafacerii sau lupta împotriva fraudelor care afectează bugetul UE, pentru care Comisia a prezentat planuri concrete deja, în luna mai (IP/11/644).

Măsurile de drept penal adoptate de UE pot defini ce încălcări ale normelor trebuie să fie considerate infracţiuni de către legislaţiile naţionale ale tuturor statelor Uniunii. De asemenea, măsurile respective pot prevedea sancţiuni penale eficace, proporţionale şi disuasive, precum impunerea anumitor niveluri ale amenzilor sau privarea de libertate pentru comiterea de infracţiuni. Aceste sancţiuni pot fi un instrument important pentru descurajarea infractorilor şi prevenirea viitoarelor infracţiuni.

Înainte de a prezenta propunerile legislative în acest domeniu, Comisia va analiza dacă este necesară adoptarea unor măsuri de drept penal şi, după caz, care dintre aceste măsuri sunt cele mai adecvate pentru a soluţiona problemele de aplicare a legislaţiei într-un anumit domeniu de politică. Comisia va prezenta – în cooperare cu Parlamentul European şi cu Consiliul – un limbaj standard comun care să fie utilizat în viitor în legislaţia penală pentru a garanta consecvenţa şi coerenţa acesteia. De asemenea, Comisia va înfiinţa un grup de experţi pentru a contribui la colectarea de elemente de probă cu privire la natura transfrontalieră sau efectele anumitor infracţiuni.

Sursă: Eurobarometru 75, primăvara anului 2011