Donna Tartt
Editura Litera
Rasplatit cu Premiul Pulitzer 2014, romanul „Sticletele” este o provocare frumoasa pentru cititori. Spunem provocare pentru ca multi s-ar putea speria de numarul paginilor (peste 1100), insa, odata intrati in atmosfera povestii, cititorii nici nu vor lasa romanul deoparte. Provocatoare si din perspectiva povestirii, a intamplarilor infatisate, a alegerilor pe care le face personajul principal.
Despre poveste se pot spune multe, insa noi preferam, ca de obicei, sa va lasam sa descoperiti singuri actiunea. O sa va spunem doar ca Theo este un baiat care isi pierde mama in timpul unei opriri la un muzeu faimos in drum spre o intalnire disciplinara la scoala la care invata. Are loc o explozie, iar Theo sfarseste prin a pleca de la muzeu cu tabloul preferat al mamei sale, unul deosebit, valoros (la sfatul unui domn care de asemenea este ucis de explozie). Theo este apoi luat in gazda de familia bogata a unui prieten, mai apoi ajunge in casa unui restaurator si, incet-incet, povestea merge mai departe.
Personajele sunt bine create, diferite, consistente. Actiunea curge si ea lin – de altfel Stephen King spunea ca „Sticletele” este „o opera de fictiune exceptionala” (romanul a intrat direct pe locul secund in topul celor mai bine vandute carti al New York Times). S-ar putea sa fiti sau nu de acord cu alegerile pe care le face Theo, dar, indiferent de parerea personala, veti putea, cu siguranta, sa fiti de acord ca totul este sustinut, credibil, bine inchegat, ca romanul este intr-adevar unul care merita citit, iar autoarea una de urmarit.
Pierderea mamei (care il crestea singura si care era foarte apropiata de el) are consecinte uluitoare pentru tanar. Lipsa unui camin stabil, iubitor, ulterior acestei pierderi isi pune de asemenea amprenta asupra tanarului. Izolarea lui la scoala il face sa se apropie de un copil care, intr-un fel, ii seamana – astfel ca, fiind intr-un anturaj nepotrivit, fara cineva caruia sa ii pese cu adevarat (cel putin o perioada) Theo „aluneca”. Cum evolueaza actiunea mai departe si ce se va intampla cu tabloul sustras din muzeu va lasam sa aflati citind romanul.
„Lucrurile ar fi mers altfel daca mama ar fi trait. Asa, a murit cand eu eram copil; si, desi tot ceea ce mi s-a intamplat de atunci incoace este exclusiv vina mea, de cand am pierdut-o am incetat sa mai disting vreun reper, vreo calauza spre o destinatie mai fericita, spre o viată mai puţin singuratica sau mai prietenoasa.
Moartea ei – linia despartitoare: inainte si dupa.”
Un destin marcat de pierdere, suferinta, iubire neimpartasita, prietenie stransa, afectiune, consum de droguri, o viata cu „de toate” desi in buna masura mai multe perioade dificile decat bune, un roman complex scris intr-un mod atragator, cu scene bine „dozate”, o poveste veridica, seducatoare, captivanta – o drama, daca ar fi sa facem o apropiere de genul filmelor – un roman pentru care nu exista cale de mijloc: fie iti place, fie iti displace.
Va invitam sa cititi aceasta carte si apoi sa ne trimiteti comentariul dumneavoastra cu privire la ea pe adresa loredana at prwave.ro si poate aparea pe site.
{mosloadposition user9}
