Statul nu detine suficiente actiuni la Fondului Proprietatea

Potrivit raportului comunicat catre Bursa de Valori Bucuresti si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, la data de 24.08.2011, de catre Franklin Templeton Investment Management Limited United Kingdom Sucursala Bucuresti (“Franklin Templeton”), in calitatea sa de administrator unic si societate de administrare a Fondului Proprietatea S.A., Fondul avea un capital social subscris de 13.778.392.208 RON si un capital social varsat de 13.405.864.536 RON, diminuarea capitalului social varsat intervenind ca urmare a faptului ca statul roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, nu a varsat integral capitalul social subscris.

In aceste conditii, in scopul de a recupera sumele reprezentand capitalul social nevarsat de catre statul roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, Franklin Templeton a blocat un numar de 372.527.672 de actiuni in contul statului roman, pana la data platii integrale a contributiei de catre stat sau a aportului in natura. Aceasta inseamna ca, pana la data respectiva, aceste actiuni nu pot fi acordate drept despagubiri persoanelor indreptatite.

Prin urmare, avand in vedere faptul ca numarul actiunilor blocate in contul statului roman reprezinta aproximativ 2,7% din capitalul social al Fondului Proprietatea S.A., statul mai are la dispozitie aproximativ 9,69% din capitalul social, din care sa se asigure acordarea despagubirilor.

Pe de alta parte insa, numarul persoanelor indreptatite care au, la acest moment, cereri si dosare de restituire in curs de solutionare, atat in faza administrativa, cat si in faza judecatoreasca, in diverse stadii ale procedurii, se ridica la cateva sute de mii – potrivit datelor statistice furnizate Curtii Europene a Drepturilor Omului chiar de catre Guvernul Romaniei, incluzand atat cererile si/sau actiunile introduse in temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, cat si in temeiul altor legi de restituire, precum cele privind terenurile agricole ori proprietatile apartinand comunitatilor religioase.

Persoanele care au initiat aceste cereri si actiuni au, cel putin teoretic, posibilitatea sa primeasca o solutie favorabila care sa conduca la acordarea despagubirilor prin actiuni in Fondul Proprietatea S.A.

In acest context, este mai mult decat evident faptul ca numarul de actiuni detinute de statul roman in capitalul social al Fondului Proprietatea S.A. nu este suficient pentru acordarea despagubirilor fata de toate persoanele indreptatite la o astfel de forma de despagubire.

In conditiile in care acordarea de despagubiri prin intermediul actiunilor in Fondul Proprietatea reprezinta principalul mecanism de despagubire instituit potrivit legii romane, statul roman ar trebui sa ia in considerare majorarea participatiei sale la capitalul social al Fondului Proprietatea S.A., astfel incat sa asigure continuitatea acestui sistem de despagubire – singurul aflat la dispozitia pesoanelor indreptatite.

La data de 12.10.2010, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (“CEDO” sau “Curtea”), a emis prima hotarare pilot impotriva Romaniei in cazul intitulat Maria Atanasiu et. Alt. v. Romania (“Hotararea Pilot”). Hotararea in sine nu a fost un soc, dat fiind numarul semnificativ de hotarari deja adoptate de Curte impotriva Romaniei, in procesul de restituire, pe parcursul ultimilor ani. In aceste decizii, Curtea a sanctionat in mod repetat statul roman pentru incapacitatea sa de a institui un mecanism real de restituire si despagubire pentru victimele regimului comunist. Totusi, se pare ca autoritatilor romane nu le-a pasat de aceste decizii, in conditiile in care nu au intreprins nimic pentru a remedia situatia, timp de aproape un deceniu.

Confruntata cu inactivitatea si lipsa vointei politice demonstrate de autoritatile romane, CEDO are acum o abordare mai severa. Romania este, asadar, obligata sa identifice solutii la problemele sistemice cu care se confrunta cererile de restituire si, mai mult, sa identifice respectivele solutii intr-un termen de 18 luni, sub supravegherea directa a Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei. Statul roman este nevoit sa gaseasca un mecanism coerent si efectiv de a raspunde in mod rapid cererilor de restituire si despagubire ori, altfel, risca suspendarea si chiar excluderea din Consiliul Europei.

Din prevederile Hotararii Pilot a CEDO rezulta ca, potrivit estimarilor statului roman, fondurile necesare pentru a acoperi suma despagubirilor sunt un cuantum de 21 miliarde de euro.

Hotararea Pilot identifica Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (“A.N.R.P.”) ca fiind una dintre institutiile statului, cu atributii in procesul de restituire, care functioneaza intr-un mod netransparent, de natura a afecta drepturile persoanelor indreptatite, si solicita statului roman modificarea cadrului legal privind functionarea A.N.R.P.

Din pacate, legislatia ce ar trebui emisa de catre statul roman ca urmare a Hotararii Pilot nu a fost implementata inca, iar institutiile statului cu atributii in procesul de restituire, inclusiv A.N.R.P., functioneaza in continuare in modul incriminat de catre CEDO.

Perpetuarea modului abuziv de actiune al ANRP. Cazul dosarului Steven si Nuria Gimeno Ausnit

Steven Ausnit si Nuria Gimeno MARTINEZ (Ausnit): „Ne aflam in situatia in care suntem nevoiti sa infruntam riscul de a nu mai avea la dispozitie niciun mijloc de despagubire desi, potrivit actelor emise de catre autoritatile statului si hotararilor instantelor judecatoresti, suntem indreptatiti la aceste masuri reparatorii”.

Subsemnatii suntem autorii notificarilor nr. 55/2001, respectiv nr. 3385/2001 formulate in temeiul Legii 10/2001. Prin aceste notificari, am solicitat Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (”A.V.A.S.„) acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru actiunile detinute la momentul nationalizarii in fosta Societate Uzinele Metalurgice Titan Nadrag Calan de catre autorul nostru, Max Ausnit.

Prin Decizia nr. 308/02.10.2007, A.V.A.S. a respins notificarea noastra, iar motivatia de respingere a notificarii a fost aceea ca la dosarul notificarii nu existau suficiente documente in baza carora A.V.A.S. sa poata stabili valoarea activului net si, implicit, cuantumul masurilor reparatorii.

Subsemnatii am contestat in instanta aceasta Decizie a A.V.A.S., iar Tribunalul Bucuresti, prin sentinta 938/02.07.2009, a anulat Decizia si a dispus emiterea unei noi Decizii de acordare de masuri reparatorii, corespunzatoare unei valori a actiunilor fostei societati “Uzinele Metalurgice Titan Nadrag Calan” de 500 de lei.

Impotriva acestei sentinte subsemnatii, dar si A.V.A.S., am declarat apel. In timpul judecarii apelului am reusit sa obtinem de la Arhivele Statului documente din care reiese foarte clar atat numarul de actiuni detinute de catre autorul nostru, cat si valoarea unei actiuni si valoarea activului societatii. Aceste documente reprezinta, de fapt, documentele a caror lipsa a fost invocata de catre A.V.A.S. in sustinerea Deciziei de respingere a notificarii.

In baza acestor documente precum si a celorlalte documente existente la dosarul cauzei, Curtea de Apel Bucuresti, prin Decizia 677A/12.11.2010, decizie definitiva, a dispus obligarea AVAS la emiterea unei Decizii de restituire cu privire la 29% din activul fostei societati Uzinele Metalurgice Titan Nadrag Calan. Impotriva acestei decizii A.V.A.S. a declarat recurs.

Ulterior declararii recursului, A.V.A.S. s-a conformat in totalitate dispozitiilor instantei de judecata care a solutionat litigiul in stadiul de apel, respectiv Curtea de Apel, si a emis Decizia nr. 29/24.02.2011, prin care a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.

Odata cu emiterea Deciziei nr. 29, A.V.A.S. a renuntat irevocabil si la judecata recursului din dosarul nr. 37820/3/2007, depunand in acest sens la Inalta Curte de Casatie si Justitie o cerere de renuntare la judecata recursului, care a fost inregistrata sub nr. 6411/21.02.2011. Intregul dosar a fost inaintat de catre A.V.A.S. catre A.N.R.P. in vederea emiterii Titlului de despagubire.

Din acest moment, A.N.R.P. a inceput sa ne solicite documente suplimentare, printre care si dovada faptului ca litigiul a fost solutionat printr-o hotarare definitiva si irevocabila.

Am inaintat catre A.N.R.P. toate actele solicitate, inclusiv cererea de renuntare la judecata a recursului formulata de A.V.A.S., si am explicat ca asupra cererii de renuntare la judecata a recursului instanta de recurs nu se va pronunta, ci va lua act de aceasta printr-o incheiere, precum si faptul ca A.V.A.S. nu mai poate reveni asupra renuntarii la judecata recursului. De asemenea, am explicat ca dosarul a ramas fara obiect, datorita faptului ca A.V.A.S. s-a conformat dispozitiilor instantei de judecata si a emis Decizia de restituire nr. 29/2011. Am mai precizat ca dosarul aflat pe rolului Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu mai poate avea niciun efect juridic asupra procesului de emitere a Titlului de despagubire, iar orice amanare din partea A.N.R.P., bazata pe motive ce tin de acest dosar, este neintemeiata si de natura a cauza prejudicii subsemnatilor.

Cu toate acestea, A.N.R.P. continua sa ignore argumentele noastre si prevederile legale si ne solicita in continuare incheierea prin care s-a luat act de renuntarea la judecata recursului, conditionand emiterea Titlului de despagubire de furnizarea acestui document. Din pacate, incheierea nu poate fi obtinuta decat dupa primul termen de judecata din recurs, termen ce a fost fixat de catre instanta pe data de 4 noiembrie 2011.

Avand in vedere cota de participare a statului la capitalul social al Fondului Proprietatea S.A., precum si ritmul de acordare a despagubirilor, foarte probabil la acel moment statul roman nu va mai detine suficiente actiuni care sa poata fi acordate sub forma de despagubiri.

Daca A.N.R.P. continua sa tergiverseze emiterea Titlului de despagubire pe baza motivelor mentionate mai sus, subsemnatii riscam sa fim pusi in situatia de a nu mai putea primi actiuni la Fondul Proprietatea S.A., datorita faptul ca participatia statului roman se va epuiza.

Consecinte

Cazul prezentat mai sus nu este nici pe departe singular. Atitudinea A.N.R.P. de tergiversare a solutionarii dosarelor continua sa fie o practica a acestei institutii. Cazul recent de coruptie descoperit de catre DNA la A.N.R.P. arata criteriile dupa care A.N.R.P. solutioneaza dosarele de restituire si demonstreaza inca o data pertinenta concluziilor CEDO din Hotararea Pilot.