Lev Tolstoi
Editura Herald
Cand auzi despre autobiografia unei persoane importante, indiferent de domeniul sau de activitate, nu ai idee la ce sa te astepti. Unii aleg sa scrie despre domeniul respectiv si despre greutatile sau succesele pe care le-au avut, altii despre familie si prieteni, altii despre evenimente care i-au marcat in timp ce altii incearca sa astearna pe hartie ganduri despre cele mai importante framantari personale.
Acesta este si cazul lui Lev Tolstoi, autor rus care este cunoscut aproape oricui, si care, in „Spovedanie”, vorbeste cu sinceritate despre incercarea sa de a gasi raspunsul la intrebari vitale – „ce se intampla mai departe”, „care este rostul vietii” etc. Avem asadar de-a face cu o lucrare care aduce in prim plan cautarea sensului propriei existente – si al vietii in general – pornind de la o viata tumultuoasa care le-a cunoscut pe toate.
S-ar putea sa va surprinda sa aflati despre cei zece ani de „depravare” ai faimosului autor rus. „Am ucis in razboi, i-am provocat la duel ca sa-i ucid, am pierdut la carti, am risipit roadele trudei mojicilor, i-am omorat, am trait in desfranare, am inselat. Minciuna, hotia, depravarea de toate felurile, betia, violenta, crima… Nu a existat nicio nelegiuire pe care sa n-o comit.”, marturiseste Tolstoi (p. 33).
Cartea incepe cu precizarea faptului ca Tolstoi, desi crescut in „credinta crestina pravosvalvnica”, se indeparteaza de religie si credinta, ba chiar rade cand un frate alege calea bisericii.
Urmeaza anii cu tot soiul de intamplari care, ulterior, sunt regretate, iar apoi o perioada de cumplita dezamagire, de intrebari fara raspunsuri, ani in care Tolstoi a fost aproape de marginea prapastiei, la un pas de sinucidere.
Reuseste, datorita familiei si scrisului (interesant de altfel de urmarit cum este acesta vazut de autor, mai ales la inceput), sa nu cedeze tentatiei si, incet-incet, sa caute explicatii la intrebarile care il macina. Le cauta cu ajutorul stiintei si, cand aceasta esueaza, ajunge sa le caute in credinta.
„De cand exista omenirea, acolo unde este viata, credinta da posibilitatea de a trai, iar trasaturile principale ale credintei sunt pretutindeni aceleasi.
(…) credinta este cunoasterea sensului vietii omenesti, ceea ce il face pe om sa nu se nimiceasca pe sine si sa traiasca.” (p. 101)
„Spovedanie” este, din acest punct de vedere, o marturie a raportului om-divinitate si a modului in care o persoana care provine dintr-o veche familie nobiliara si are parte de educatie superioara gestioneaza nelinistile spirituale.
