Un super-spectacol făcut de super-artiști vine în sprijinul unei cauze umanitare, iar prin participarea noastră la evenimentul teatral de la unteatru (str. Sf. Apostoli nr 44, Piața Națiunile Unite, Unirii) ne putem implica direct în ajutorarea micuței Sonia, cel mai vesel copil, creativ și energic.
Despre spectacol: “Amalia respiră adânc” de Alina Nelega
Cu Cristina Casian
Regia: Mariana Cămărășan
Scenografia: Alexandra Penciuc
Foto: Maria Ștefănescu
Pentru acest rol, Cristina Casian a fost distinsă cu Premiul UNITER pentru Debut în 2008.
Durata: 75 de minute (fără pauză)
Bilet: 30 lei
Verbs describe us: Fiori de bucurie. Asta simt când merg la un spectacol de teatru atât de bun precum e Amalia respiră adânc de Alina Nelega că aș vrea să nu se mai termine niciodată. Mai văzusem o reprezentație la vechiul sediu unteatru, chiar din culise, iar aici văzând-o pe Cristina Casian mai bine, nu doar auzind-o, emoțiile au fost amplificate. E un spectacol care te trece printr-o viață de om chinuit de limitările impuse de regimul politic sub care trăia. Ce coșmar fără margini trebuie să fie să trăiești o viață cu multe vise, dar fără curajul de a le pune în aplicare. Să trăiești cu frica zilei de mâine și fără speranța unui viitor mai bun, ci doar un viitor comod și în rândul lumii. Doar în rândul lumii poți supraviețui. Să faci ca lumea, să fii cu lumea, să trăiești cum zice lumea… Oribil! Nimeni nu trebuie să-și contureze standardele în funcție de lume, pentru că nu lumea este cea care trăiește în locul lui, nici nu muncește și nici nu moare. Uităm că viața nu este o repetiție, dar că ni se dau șanse să nu repetăm aceleași greșeli și să fim cât mai pricepuți în utilizarea capacităților și aptitudinilor noastre pentru a realiza ceea ce ne propunem. //unteatru.ro/event/amalia-respira-adanc/
Desprea Sonia: Sonia s-a născut într-o zi de iunie, după o sarcină complicată ce a culminat cu o pre-eclampsie ce a necesitat internare timp de o lună pentru urmărirea evoluției mele. Ani mai târziu am aflat că malformațiile ei cardiace au fost cauza problemelor mele de atunci. Sonia a venit pe lume pe 6 iunie 2007, târziu în noapte, un copilaș micuț și ușor albastru. “E normal, așa se întâmpla când se naște prin cezariană”, mi s-a spus. După 6 zile de la naștere Sonia era tot albăstruie. Într-o zi am ieșit din salonul de spital și am văzut pe holul secției de neonatologie un medic ce ținea în brațe un copil și mergea în pas grăbit cu o radiografie în mână. Când au ajuns lângă mine am văzut că era Sonia. Medicul a lipit radiografia de geam și mi-a spus: “e grav, are inima în partea dreaptă, are o malformație gravă la inimă”. Și a plecat. Am ramas singură pe coridor cu o veste incredibilă: fetița mea de 6 zile are o malformație gravă a inimii. În aceeași zi a fost transferată în secția de terapie intensivă, iar eu în salonul mamelor cu copii foarte bolnavi. Un baietel avea meningită, alt baiețel se lupta între viață și moarte, un alt baiețel a murit într-o noapte. Iar noi, mamele lor, aveam salonul nostru, salonul numarul 7 unde nu intra nimeni niciodată. În partea cealaltă, în terapie intensivă, o vedeam pe Sonia cum face eforturi uriașe sa sugă 30 ml de lapte, porția la care avea dreptul la fiecare 3 ore. Uneori dura chiar 2 ore și jumătate să poată fi hranită. //asociatiasoniamaria.ro/povesti/sonia Asociatia Sonia Maria
