Scrisă de o femeie care este nu doar psihoterapeut, ci și mama a patru băieți, cartea Băieții sensibili: cum să devină mai puternici, apărută de curând la editura Pandora M, parte a Grupului Editorial Trei, este un ghid pentru orice adult care vrea să înțeleagă și să ajute băieții sensibili să își atingă adevăratul potențial rămânând ei înșiși.
Poate cea mai puternică idee care se desprinde din rândurile lui Betsy de Thierry, autoarea ghidului, este aceea că societatea, în general, și adulții, în particular, sunt responsabili de etichetele care sunt puse copiilor încă de la vârste fragede, încadrând astfel personalitățile celor mici strict în funcție de sex. Problema este că băieților li se face un mare deserviciu atunci când li se cere să nu mai plângă „ca fetele”, deoarece ei sunt astfel forțați să se adapteze la niște clișee depășite, asociate cu masculinitatea, și să-și reprime trăirile. Ceea ce vrea să transmită autoarea în cartea Băieții sensibili: cum să devină mai puternici este că natura sensibilă a unora dintre noi nu ține numai de diferența de gen.
Dincolo de drame individuale, felul în care sunt crescuți unii băieți are implicații la nivelul întregii comunități. Ei încep prin a-și reprima sentimentele, apoi trec prin somatizări și ajung să sufere de boli mintale. „În calitatea mea de mamă a patru băieți, complet diferiți între ei, unii mai sensibili decât alții, am fost uluită de fiecare dată de așteptările proiectate asupra lor”, recunoaște autoarea încă din primul capitol al cărții sale. „Am văzut că băieții trebuie să dovedească o forță remarcabilă pentru a putea fi destul de curajoși și încrezători în extraordinara lor unicitate”, mai spune ea. Practic, dacă adulții tratează cu blândețe bebelușii, imediat ce băieții sunt suficient de mari să se facă auziți, tot ei sunt cei care îi ajută subtil să-și ascundă vulnerabilitatea, slăbiciunea, blândețea sau sensibilitatea. Pe tot parcursul copilăriei, generațiile mai mari și societatea au grijă să transmită un tipar, un anumit model de identitate la care ar trebui să adere fiecare băiat.
Lucrurile stau însă diferit de ceea ce pare dezirabil: și băieții plâng, iar copiii care nu plâng și nu se descarcă emoțional pot să-și interiorizeze tristețea, frustrarea și supărarea. Exprimarea afectelor nu reprezintă o caracteristică feminină, ci este un comportament propriu oricărei persoane sănătoase, capabile de conexiune socială cu ceilalți.
Lumea este un loc mai bun și datorită băieților sensibili, dar ei au nevoie de adulții din viața lor pentru a căpăta încredere în ei.
Cartea descrie situații punctuale și dă sfaturi simple și concrete despre felul în care adulții pot alege să se comporte cu băieții sensibili, totul pentru a-i încuraja să-și îmbrățișeze individualitatea și să își găsească locul în lume.
În aceeași colecție a apărut și Codul încrederii pentru fete: cum riscurile, greşelile şi imperfecțiunile te fac puternică, de Katty Kay și Claire Shipman, care învață fetele lucrurile cheie pe care trebuie să le știe pentru a-și transforma visurile în realitate.
