Julian Barnes
Editura Nemira
Tony Webster, un domn ajuns acum la 60 de ani, isi aduce aminte de anii tineretii, de primele iubite, de viata sa si de prieteni. Dar oare amintirile ne redau fidel intamplarile? In carte se sugereaza ca nu ar fi astfel, iar aceasta tema a scurgerii timpului este cea in jurul careia se invarte intreaga carte.
"Lucrurile pe care sfarsesti prin a ti le reaminti nu sunt intotdeauna aceleasi cu lucrurile la care ai asistat." Citind-o, mi-am adus aminte de orele de limba si literatura romana si de corelatiile pe care le faceam, atunci, intre diversele fraze incluse de-a lungul unei lucrari pentru a extrage viziunea autorului asupra unui subiect sau altul. "Sentimentul unui sfarsit" a lui Julian Barnes este cu siguranta o asemenea carte pe care, cand o cititi, merita sa fiti atenti la pasajele despre timp si amintiri.
Cartea este structurata in doua parti, prima oprindu-se asupra anilor tineretii, asupra unui grup de trei prieteni caruia i se adauga Adrian, un tip care devine curand cel caruia toti ii cautau aprobarea. Dar destinul lui Adrian este unul complicat, itele acestuia impletindu-se, pe alocuri, cu cele ale destinului lui Tony (Adrian ajunge sa fie impreuna cu Veronica, fosta prietena – daca se poate numi astfel – a lui Tony). O relatie ciudata, o fata ciudata, totul parand a se incheia cu sinuciderea lui Adrian si cu o mostenire, de 500 de lire, lasata de mama fostei iubite, alaturi de jurnalul lui Adrian, jurnal pe care insa nu il primeste in intregime niciodata.
Farmecul cartii sta de fapt in modul in care Barnes povesteste intamplarile din trecut si in reflectiile incluse de-a lungul povestii. Sentimentul unui sfarsit te cucereste prin stil, prin abordare, fiindca povestea in sine nu este complicata, desi finalul este unul bulversant din unele puncte de vedere. O carte asadar despre timp, amintiri, reactii, viata, despre diferenta intre ceea ce ne asteptam ca ni se va intampla si lucrurile de care avem parte (tinerii prieteni de altfel se temeau ca "Viata nu avea sa semene cu Literatura"). “Daca nu e treaba vietii sa rasplateasca meritele, de ce-ar trebui sa fie treaba ei sa ne furnizeze sentimente calde si confortabile spre sfarsit? Carui posibil scop evolutionist i-ar putea servi nostalgia?”
Va recomandam sa cititi aceasta carte si apoi sa ne trimiteti comentariul dumneavoastra cu privire la ea pe adresa loredana at prwave.ro si poate aparea pe site.
{mosloadposition user9}
