Creveţi pane cu 10 aditivi alimentari.
Inele de calamari pane cu 7 aditivi alimentari.
Un sfert din produsele analizate conţin glutamat monosodic.
Mai mult de jumătate din produsele analizate conţin aditivi alimentari, între 2 şi 10 aditivi.
Semipreparatele pe bază de fructe de mare conţin între 7 şi 10 aditivi.
La un sfert din produsele analizate nu se cunoaşte specia de la care provine carnea de peşte.
Cantitatea de fructe de mare din semipreparatele de acest tip nu depăşeşte 40%.
Cantitatea de peşte din semipreparatele pe bază de peşte pane variază între 22% şi 65%.
Surimi cu 25% carne de peşte şi 8 aditivi din care trei potenţiatori de gust şi trei coloranţi, respectiv carmin, capsantina şi dioxid de titan.
86% din produsele analizate conţin amidon din cartofi.
Studiul privind calitatea semipreparatelor realizate din peşte şi fructe de mare face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse cu o încărcătură chimică mare şi care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.
Ce pește să mâncăm? se întrebă fiecare. „Peștele de mare conține mercur și metale grele!“, iar „Peștele de fermă este hrănit cu chimicale!“ răspund adversarii acvaculturii. Intervin și aspecte politice: „Macroul din apele naționale ale SUA are concentrație mare de mercur“. Consumatorul, derutat în acest război al mesajelor, se agață de unele explicații parcă mai liniștitoare: speciile care se hrănesc cu plancton (la noi sunt multe, dar cunoscute larg sunt: sângerul, roșioara etc.) și cele pașnice (care nu se hrănesc cu alți pești, ci cu „mărunțișuri“ din ape și de pe fundul apelor) nu ar avea mult mercur, deci ar fi mai curate, ori măcar mai puțin periculoase. Și mai ieftine! Apoi, peștele de captură este mai curat decât cel de crescătorie.
Dar cum știe consumatorul aceste lucruri la piață? Pentru că cel mai adesea nu poate afla decât specia peștelui (deși nu toți consumatorii cunosc speciile de pește pe care le consumă!), însă nici pe departe locul recoltării, data la care a fost capturat și alte aspecte foarte importante pentru siguranță și sănătate. Cât privește sursa de recoltare, toți vânzătorii de pește se jură că au pe tarabe doar pește sălbatic.
Se frământă greu consumatorul și în legătură cu zvonurile, mai mult sau mai puțin verificate, care ciculă în presa scrisă și nescrisă: somonul vândut la noi este adus de la fermele din țările vecine, iar carnea lui este „vopsită“ (Cu ce o fi vopsită? Nu cumva…). Corect ar fi să auzim explicații de la persoane autorizate, iar cei ce vând carne de somon „vopsită“ să o vândă la prețul corect, eventual „nevopsită“, adică mai curată.
Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 21 tipuri de semipreparate din peşte şi fructe de mare în vederea realizării unui studiu privind calitatea acestora.
Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu. La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:
1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.
2. Analiza informațiilor nutriționale.
3. Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.
1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.
Ingredientele regăsite în compoziția semipreparatelor din peşte şi fructe de mare pane analizate sunt următoarele: fileuri de cod Alaska Pollack, peşte oceanic, creveţi Litopenaeus vannamei, fileuri somon, carne tocată şi gătită de calamari, cod Polor Pacific, fileuri de colin de Alaska, inele de calamari, făină de grâu/orez/ovăz, ulei de floarea soarelui, ulei de rapiţă, apă, zahăr, drojdie, pesmet, amestecuri de făinuri, seminţe, fibră de mazăre, pudră de muştar, proteină din mazăre, proteină din soia, aroma de crab, albuş de ou, amidon din cartofi, amidon din orez, amidon din porumb, amidon din tapioca, amidon de grâu, praf de paprika, praf de curcuma, albuş de ouă praf, amestec de condiment, ceapă, usturoi, mărar, boia de ardei, pudră de muştar, proteine din mazăre, dextroză.
• La un sfert din produsele analizate nu se cunoaşte specia de la care provine carnea de peşte.
• Cantitatea de fructe de mare din semipreparatele de acest tip nu depăşeşte 40%.
• Cantitatea de peşte din semipreparatele pe bază de peşte pane variază între 22% şi 65%.
• Surimi cu 25% carne de peşte şi 8 aditivi din care trei potenţiatori de gust şi trei coloranţi, respectiv carmin, capsantina şi dioxid de titan.
• 86% din produsele analizate conţin amidon din cartofi.
2. Analiza informațiilor nutriționale.
Peștele este considerat unul dintre cele mai valoroase produse alimentare datorită potențialului său nutritiv şi calităţilor gustative deosebite. De asemenea, este ușor digerabil (coeficientul de digestibilitate este de circa 97%). Compoziţia chimică a peştelui prezintă variaţii în funcţie de specie, vârstă, anotimp, ciclu de reproducere etc. Partea comestibilă (randamentul) variază larg, de la circa 35% (calcanii și alte specii cu corpul foarte turtit), până la peste 90% (sturionii, la care sunt comestibile și cartilagiile, și pielea, aceștia neavând oase și solzi); de asemenea, trebuie știut că speciile marine și oceanice au cavitatea abdominată mai redusă decât speciile de apă dulce.
Conținutul de apă variază de la circa 68% până la peste 80% . Proteinele din pește au importanță remarcabilă atât ca pondere (între 16-20%) cât și ca valoare (sunt proteine fine). Lipidele constituie componenta cea mai definitorie pentru diferitele categorii de pește, ponderea grăsimii la diferitele specii de pește variind foarte larg; se disting pești slabi („pește alb“) cu mai puțin de 2% grăsime, pești semigrași (2-8% grăsime) și pești grași (peste 8% grăsime); se știe că circa ¾ din grăsimea de pește este compusă din acizi grași nesaturați, care au un rol benefic în alimentația omului. Carnea de pește este o sursă foarte apreciată datorită mineralelor (0,8-1,5%; potasiu, calciu, magneziu, fosfor, sulf, clor, iod, mangan, cupru, nichel etc.) și vitaminelor (A, D, complexul B) pe care le conține. Corelată cu grăsimea conținută, carnea de pește are o valoare nutritivă variabilă (valoarea energetică oscilează între circa 70 și 260 kcal/100 g carne), valorile mici fiind specifice speciilor cu carne slabă (calcan, șalău, știucă etc.), foarte potrivite pentru meniuri dietetice.
Similar peștelui, fructele de mare sunt foarte căutate pentru caracterul dietetic al cărnii (valoare energetică scăzută) și conținut deosebit de mare de minerale, îndeosebi zinc, seleniu etc.
Valoarea alimentară este conturată de valoarea energetică și de efectele dezirabile ale peștelui și fructelor de mare. O valoare energetică adecvată dietei consumatorului permite personalizarea riguroasă a consumului și posibilitatea alcătuirii meniului convenabil dintr-o gamă foarte largă de alternative. Se recomandă ca celor ce le place peștele să poată consuma oricât pește vor dacă aleg specii cu carne slabă (merluciu, cod, știucă, șalău); speciile semi-grase (hering, păstrăv, chefal, barbun) pot fi consumate o dată sau de două ori pe săptămână, iar peștele gras (macrou, crap, anghilă, scrumbie, sardină, ton, somon, somn) sunt benefice dacă se consumpă o dată pe săptămână, în cantitate mică (max. 150 g).
Faţă de peştele şi fructele de mare proaspete, cantitatea de nutrienţi din aceste semipreparate este foarte mică, după cum urmează: proteine între 8 şi 13,8 grame/100 grame produs; grăsimi între 3,8 g şi 9 grame/100 grame produs, cantitate influenţată şi de adaosurile proteice de origine vegetală, dar atenţie, în aceaste cantităţi de grăsimi se regăsesc şi grăsimile vegetale din uleiurile vegetale folosite la realizarea semipreparatului.
Trebuie avut în vedere ca aceste produse conţin sare între 0,87 grame şi 1,8 grame/100grame produs.
3. Identificarea substanțelor chimice și a aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.
În cele 21 de produse analizate s-au identificat următoarele categorii de aditivi alimentari, după cum urmează: glutamat monosodic, fosfat de sodiu, ascorbat de sodium, citrat de sodiu, difosfaţi, guma guar, carbonat de sodiu, fosfat tricalcic, mono şi digliceride ale acizilor graşi, trifosfaţi de sodium, gumă xantan, acid citric, benzoat de sodiu, acid ascorbic, riboflavin, sorbitol, coşenilă, inozinat disodic, guanilat disodic, dioxid de titan şi capsantină.
În ceea ce privește prezenţa aditivilor de mai sus în produsele analizate, situația se prezintă astfel:
• 24% din produsele analizate conţin glutamat monosodic.
• 10% din produsele analizate conţin, în acelaşi timp, benzoat de sodiu şi acid ascorbic. Benzoatul de sodiu este un conservant sintetic care, în reacție cu acidul ascorbic, generează benzen, substanță toxică cancerigenă. Benzoatul de sodiu poate produce reacții alergice, hiperactivitate și lipsă de concentrare la copii (ADHD).
• Mai mult de jumătate din produsele analizate conţin aditivi alimentari, între 2 şi 10 aditivi.
• Semipreparatele pe bază de fructe de mare conţin între 7 şi 10 aditivi.
• E 120 – Carminul este un colorant roşu strălucitor produs din insecte, coşenile, specie de gândac din America de Sud, uscate şi zdrobite. Carminul nu este recomandat în alimentaţia copiilor pentru că poate produce hiperactivitate şi deficienţe de concentrare. Poate produce astm, alergii şi rinite.
• E171 – Dioxid de titan, colorant artificial. Din studiile efectuate pe animale, s-a observat faptul că E171 ar provoca diferite leziuni la nivelul aparatului cardiovascular, dar și la nivelul ficatului. De asemenea, s-au observat modificări și la nivelul splinei și rinichilor, dar și sistemului imunitar. Dioxidul de titan sau E171 a fost clasificat de Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului ca posibil cancerigen pentru oameni. În Germania, acest aditiv alimentar a fost interzis.
• E300 – Acidul ascorbic este un agent antioxidant obținut din glucoză și care, în cantități mari, poate produce diaree, atacă smalțul dinților și duce la formarea calculilor la rinichi.
• E330 – Acidul citric este un agent de reglare a acidității. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor. Nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.
• E331 – Citraţii de sodiu (săruri de sodiu ale acidului citric) sunt folosiţi ca agenţi de reglare a acidităţii produselor alimentare, ca antioxidanţi, conservanţi sau arome, produce efecte secundare ca greaţă, vomă, crampe abdominale şi musculare, reacţii alergice, amorţirea extremităţilor, oboseală, ritm cardiac anormal, crize, ameţeală, respiraţie greoaie etc.
• E412 – Guma de guar este o polizaharidă folosită în industria alimentară ca stabilizator, emulgator și agent de îngroșare. Poate provoca greață, flatulență și crampe.
• E415 – Guma xantan este produsă prin fermentarea glucozei, sucrozei sau lactozei de bacteria Xanthomonas campestris. Poate provoca balonare, flatulență, diaree, crampe abdominale și scăderea glicemiei.
• E 420 – Sorbitolul este un îndulcitor artificial care poate cauza tulburări gastrice și flatulență. Copiii nu trebuie să consume alimente care conțin acest aditiv.
• E450 – Difosfat disodic este un emulgator care poate provoca reacții alergice, tulburări de tranzit intestinal și modifică echilibrul calciu-fosfor din organism.
• E471 – Mono și digliceride ale acizilor grași. Aditivii E471 conțin amestecuri de mono- di-esteri de glicerină ai acizilor grași prezenți în uleiuri și grăsimi alimentare. Mai pot conține și mici cantități de acizi grași liberi și glicerină. Aditivul este un emulgator, deci rolul său principal este de a forma și de a stabiliza emulsiile prin scăderea tensiunii superficiale dintre cele două faze lichide nemiscibile.
• E621 – Monoglutamatul de sodiu este un potenţiator de gust şi aromă. Acesta provoacă reacţii alergice, dureri de cap şi de gât, ameţeală, greaţă, diaree şi poate bloca asimilarea vitaminei B6 şi a calciului. Nu trebuie consumat de femeile însărcinate, copii, hipoglicemici, bătrâni sau cardiaci.
• E627 – Guanilat disodic sau guanilat de sodiu este un corector de gust, care nu este sigur pentru copii; trebuie evitat de către persoanele cu astm și gută.
• E631 – Inozinat disodic este un corector de gust obținut din carne sau pește, poate declanșa reacții alergice.
Beneficiile consumului de pește au fost observate de multă vreme: populațiile mari consumatoare de pește au puțini bolnavi de inimă. Cei ce consumă pește gras au un potențial mental superior, stabil și la vârte înaintate, iar bătrânii cae consumă pește sunt mai feriți de bolile degenerative specifice (Alzheimer, Parkinson etc.). Consumul de pește este protector și împotriva artritei reumatoide, iodul ajută major glanda tiroidă, zincul și seleniul mențin o funcționare optimă a organismului, prevenind deteriorarea ADN-ului și efectele nefaste ale radicalilor liberi. Vitaminele A și D sunt ajutoare esențiale pentru piele, ochi, dinți și oase. O primă dilemă care frământă consumatorii de pește este legată de prețul din ce în ce mai mare al acestui produs, despre care consumatorul este convins pe toate căile că este benefic pentru sănătatea sa.
Mari probleme ale consumatorilor de pește sunt legate de practicile ilicite ale celor implicați în producția și comerțul cu pește. Chiar și în statele dezvoltate se apreciază că la sortimentele scumpe (fructe de mare, pește scump) se practică etichetarea înșelătoare (mislabelling), fraudă care aduce bani mulți de la snobii care nu au habar despre ceea ce li se aduce pe farfurie. Icrele negre și cele roșii, somonul „sălbatic“, batogul de morun sunt frecvent falsificate. Chiar și fileurile de la speciile comune sunt glasate excesiv pentru a adăuga apă cât mai multă la cântar; se practică tot mai mult și injectarea țesuturilor cu substanțe care rețin apă multă, încât majoritatea consumatorilor au avut experiențe dezolante cu înjumătățirea cantității de pește după decongelare.
„Analizând obiectiv starea alimentației și luând în considerare toate opiniile privitoare la hrana noastră, constatăm că sunt și multe opinii care avertizează asupra unor riscuri certe ori presupuse ale consumului de pește și fructe de mare. Se aduc în discuție fapte evidente care conduc la nevoia de vigilemță: poluarea oceanelor se reflectă în conținutul mare de toxine (îndeosebi mercur) din carnea speciilor oceanice și marine; nu mai puțin tehnicile „industriale“ de creștere a peștelui și speciilor avatice comestibile au devenit tot mai dependente de produse chimice (furaje, tratamente), cu efecte grave asupra sănătății consumatorilor. Speciile carnivore și în general cele situate în verigile finale (rechinii, peștele spadă, tonul alb) ale lanțurilor trofice sunt cele care acumulează cele mai multe toxine; față de speciile cu care se hrănesc, răpitorii pot avea concentrații de mercur de până la zece ori mai mari. Se mai înțelege că acumularea de mercur și metale grele sporește odată cu vârsta, deci peștii bătrâni sunt mai contaminați decât peștii tineri. O problemă specială ține de incidența ridicată a alergiilor în rândul consumatorilor de crustacee. Un alt aspect care ar trebui să-i preocupe pe consumatori este şi cel legat de posibilele toxine ce pot exista în carnea unor specii de peşte. Toxinele din pește și fructe de mare provin fie din corpul lor (sunt unele toxine specifice anumitor specii, concentrate în icre, organe sau mușchi), fie din mediul extern (prin hrană, contaminare post-recoltare etc.). Circa 300 de specii de pește și moluște din recifele coraliere conțin ciquatoxină, o lipidă hidroxilată care produce la om disfuncții neurologice, diaree, dureri de cap și dureri musculare; în cazuri severe și în trupuri slăbite produce paralizie, convulsii și moarte. Toxina denumită saxitoxina, specifică moluștelor, are acţiune inhibitoare asupra respiraţiei și inimii. Toxina botulinică este produsă în pește de microorganismul Clostridium botulinum tip E; este specifică peștelui netratat termic.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
“Din păcate, asistam la un proces de denaturare legală a unor produse alimentare tradiţionale cu pondere mare în consumul populaţiei, în care ingredientul principal, de cele mai multe ori carnea de peşte , a fost diminuată considerabil. În cele mai multe situaţii, aceasta se regăseşte în produsul finit în cantităţi mai mici de 50%, iar locul condimentelor a fost preluat de către aromele artificiale şi potenţiatorii de gust. De exemplu, surimi care este un produs alimentar tradiţional japonez şi la care pentru obţinerea unui kg de produs se foloseşte 4 kg de carne de peşte, varianta industrială a acestui produs conţine un sfert carne de peşte şi trei sferturi chimicale şi materii prime de origine vegetală. Totodată, la produsele congelate comercializate în ambalaje din diverse tipuri de materiale, consumatorii trebuie să verifice starea ambalajului, adică acesta să fie etanş, să nu fie murdar, deci să asigure salubritatea produsului. În privinţa datei durabilităţii minimale, adică a termenului de valabilitate, este de preferat să se achiziţioneze produsele cu termen de valabilitate cât mai aproape de momentul congelării, deoarece valoarea nutritivă a acestora scade pe masură ce produsul se apropie de expirarea termenului de valabilitate. Nu în ultimul rând, consumatorii trebuie să urmeze cu stricteţe instrucţiunile de păstrare ale produselor congelate care apar pe ambalajul acestora, peştele fiind un produs perisabil şi în care se dezvoltă foarte repede anumite bacterii, ştiut fiind faptul că în peștele păstrat la temperaturi mai mari de 10 grade Celsius se dezvoltă Vibrioparahaemolyticus, generatoare de gastroenterite.” Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.
“Odată cu libertatea a venit şi posibilitatea de a călători. Românii au început să plece, unii în vacanţa, alţii la muncă, iar un drum de câteva ore în afara ţării, cu maşina sau avionul sunt acum rutină pentru mulţi dintre noi. Şi nu-i rău, ba chiar e foarte bine. Vedem cum trăiesc alţii, învăţăm, ne punem în faţa unor situaţii inedite, a unor culturi diferite şi putem compara. Această oportunitate către deschidere aduce cu ea şi provocări, lucruri noi cu care nu eram obişnuiţi. De exemplu mâncarea! Generaţia mea nu a crescut cu avocado, papaya sau fructe de mare. Eram bucuroşi dacă prindeam alimentele de bază, la coada veşnică de la Alimentară. Dar, vremurile acelea au trecut, acum putem accesa orice, oricum, oricând, la orice magazin şi pentru orice buzunar. Dar cum facem să alegem în mod corect şi sănătos pentru noi? Informaţiile sunt contradictorii şi de neînţeles pentru mulţi dintre noi. Iar ele vin pe un fond educaţional neadaptat vremurilor moderne. Pentru cei mai multi români, cuvântul prevenţie este o noutate care trebuie căutată în dicţionar! Să luăm exemplul fructelor de mare, introduse în meniul românilor în special după vacanţele în Turcia şi Grecia. Pe principiul nimic nu e ceea ce pare, fructele de mare semipreparate şi congelate, nu sunt în fapt fructe de mare. Nu confundaţi marfa cu ambalajul! Este foarte important pentru sănătatea noastră să citim cu atenţie eticheta produselor pe care le cumpărăm. Dacă vom consuma monoton, aceleaşi produse, cu aceleaşi E-uri, zahăr şi conservanţi, ele ne vor pune sănătatea în pericol. Dragii mei, mâncaţi variat, alimente diferite şi gândiţi-vă meniul în nutrienţi, nu în feluri de mâncare. Chiar dacă ştim cu toţii că E-urile din alimente sunt acceptate internaţional, asta nu înseamnă că ne fac şi bine. Preluaţi controlul sănătaţii voastre şi nu mai aşteptati să vină cineva să facă ordine. Asta nu se va întampla, sau poate fi prea târziu pentru unii dintre noi. Nu vă pacăliţi cu feluri de mâncare pe care nu le cunoaşteti sau controlaţi. Mâncaţi proaspăt, simplu şi cât mai puţin procesat. Sănătatea ţine de genă, dar şi mai mult de modul de viaţă.” Dr. Florin Ioan Bălănică, Specialist în medicina personalizată, nutriție și nutrigenomică, Fondator al “Școlii pentru Sănătate și Longevitate”, Membru al “Academiei Americane de Nutriție și Dietetică”, Reprezentant pentru România al “Organizației Europene pentru Medicina Stilului de Viață” (ELMO).
