Cât durează tinerețe și când se sfârșește ea? Răspunsul e într-un fel descurajant și ține de îmbătrânire, văzută ca un proces care se declanșează după 20 de ani. Însă specialiștii vorbesc de activitatea fizică drept soluția care poate încetini procesul și poate prelungi viața.
Îmbătrânim în funcție de stilul de viață
Îmbătrânirea se manifestă diferit la nivelul celular și organic, dar îmbătrânirea celulară va influența direct îmbătrânirea organică, adică cea a tegumentelor, a vaselor sangvine sau a organelor interne, a creierului, într-un ritm diferit de la o persoană la alta.
Modul de viață dictează mult, ritmul și profilul muncii, predispozițiile genetice, afecțiunile cronice, iar alimentația, cât și cum facem mișcare, adică nivelul sedentarismului au efectul decisiv.
Oasele au o densitate minoră, iar îmbătrânirea lor duce la scăderea drastică a densității osoase și de aici afecțiunile binecunoscute, osteopenia, osteoporoza, la care se adaugă osteoartrita, dacă vorbim de articulații, adică apar manifestări ale reducerii rezervei funcționale a sistemului osteoarticular.
Dacă vorbim de musculatură, îmbătrânirea ei este poate cea mai vizibilă, iar scăderea desnității masei musculare se petrece la orice vârstă atunci când din anumite cauze mișcarea este foarte redusă.
Scăderea musculaturii, semn al îmbătrânirii
Cantitatea de țesut muscular (masă musculară) și forța musculară tind să scadă începând cu aproximativ 30 de ani și continuă să scadă pe parcursul vieții. Această reducere este cauzată parțial de inactivitatea fizică și de scăderea nivelului hormon al de creștere și de testosteron, care stimulează dezvoltarea musculară.
Mai mult, mușchii nu se pot contracta cu aceeași rapiditate, având în vedere pierderea majorității fibrelor musculare responsabile de o contracție rapidă, comparativ cu fibrele musculare responsabile de o contracție lentă. Cu toate acestea, în timpul vieții unui adult, efectele îmbătrânirii reduc masa musculară și puterea cu cel mult 10-15%.
În absența bolii, cea mai mare parte a pierderii a peste 10-15% poate fi prevenită cu activitate fizică regulată. Cea mai gravă pierdere de masă musculară (numită sarcopenie, literalmente „pierderea cărnii”) derivă din boli sau din inactivitate extremă și nu numai din îmbătrânire.
Activitatea sportivă în rândul seniorilor
Majoritatea vârstnicilor păstrează suficientă masă musculară și forță pentru a îndeplini toate sarcinile necesare. Mulți rămân sportivi activi, concurează în sport și practică o activitate fizică intensă. Cu toate acestea, chiar și cei mai antrenați dintre ei observă un oarecare declin pe măsură ce îmbătrânesc.
Ligamentele, care țin articulațiile la un loc și tendoanele, care mențin mușchii împreună cu oasele, tind să devină mai puțin elastice, făcând articulațiile să se contracte sau să devină rigide. Aceste țesuturi slăbesc și ele. Prin urmare, majoritatea oamenilor dezvoltă mai puțină flexibilitate.
Ligamentele și tendoanele tind să se sfâșie mai ușor și atunci ele se vindecă mai lent. Aceste modificări apar deoarece celulele responsabile de menținerea ligamentelor și tendoanelor devin mai puțin active. Desigur, este vorba de îmbătrânirea lor, nu doar din cauza vârstei, ci și a sedentarismului.
Mișcarea înseamnă viață
După 25 de ani, conform unor studii, altele menționând 35 de ani, tendința organismului, indiferent de sex, este de a-și schimba structura și să acumuleze masa grasă până la 60 de ani, când începe, în mod normal, reducerea masei corporale generale și implicit a forței.
Activitatea fizică regulată care vizează întărirea mușchilor (exerciții de rezistență) poate rezolva parțial sau întârzia semnificativ pierderea de masă și forță musculară. În antrenamentul de întărire a mușchilor, mușchii se contractă împotriva rezistenței oferite de gravitație (cum ar fi cei abdominali), de greutăți sau de benzile elastice.
Dacă acest tip de antrenament se face regulat, chiar și persoanele care nu au practicat niciodată exerciții fizice pot crește masa și forța musculară.
Dimpotrivă, inactivitatea fizică, în special repausul la pat în timpul unei boli, dar și reducerea mișcării în această perioadă, pot accelera semnificativ pierderea masei musculare.
Infrânge îmbătrânirea pâna la 120 de ani
În perioadele de inactivitate, vârstnicii pierd masa musculară și forța mult mai rapid decât cei tineri. De exemplu, pentru a compensa masa musculară pierdută în fiecare zi de odihnă riguroasă în pat, este posibil ca oamenii să fie nevoie să se antreneze până la 2 săptămâni.
Specialiștii estimează că la oamenii sănătoși, de la 25 de ani la 80 de ani, atrofia musculară datorată îmbătrânirii cauzează reducerea cu 40-50% a forței și capacității de contracție a mușchilor.
Se pot spune multe despre efectele sedentarismului la orice vârstă, dar când specialiștii vorbeau despre creșterea speranței de viață, propunând ca obiectiv 120 de ani (Roberto Albanesi, „Misiune: 120 de ani. Noile frontiere ale longevității, Editura techniche nuaove 2001), concluzia e limpede: să fim activi însemană să încetinim îmbătrânirea, mișcarea înseamnă viață.