Material de opinie de Raluca Bâldea, Director, Taxe Indirecte, și Silvana Balea, Manager, Taxe Indirecte, Deloitte România
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) respinge într-un nou caz scutirea de TVA pentru serviciile de operare a bancomatelor prestate de furnizori externi. Instanța europeană a decis, în data de 3 octombrie, în cazul Cardpoint (Germania), că serviciile de acest tip sunt taxabile. În contextul în care tot mai multe bănci apelează la terți pentru operarea bancomatelor și în contextul apariției de jucători noi în industria serviciilor financiare – companii fintech, prestatorii de servicii de inițiere de plăți, cu produse din ce în ce mai complexe -, interpretarea furnizată de Curte poate avea repercusiuni importante pentru prestatorii unor astfel de servicii.
Cauza a ajuns la CJUE ca urmare a unui litigiu dintre Cardpoint și autoritatea fiscală din Germania privind încadrarea serviciilor în cauză ca operațiuni privind plățile, scutite de TVA.
Ansamblul de servicii prestate de Cardpoint este printre cele mai complexe cazuri analizate de CJUE în contextul aplicabilității scutirii privind plățile sau viramentele.
Pe scurt, acest ansamblu de servicii include instalarea și întreținerea bancomatelor, respectiv a programelor informatice necesare, aprovizionarea acestora, transmiterea cererii de autorizare a retragerii, executarea autorizării, precum și înregistrarea acesteia (prin fișiere nemodificabile transmise băncii).
Pe ce se bazează decizia Curții?
Concluzia Curții a fost că scutirea de TVA privind plățile nu se poate aplica în acest caz întrucât Cardpoint nu aprobă direct plățile, respectiv nu are putere de decizie privind plățile în cauză (doar transmite date printr-un lanț de intermediari, respectiv execută instrucțiunile primite). Astfel, serviciile Cardpoint nu au efectul unui transfer de fonduri, respectiv nu modifică situația financiară și legală a părților.
Decizia Curții nu reprezintă neapărat o surpriză având în vedere hotărârile anterioare emise în spețe similare, în care Curtea a stabilit (în mod repetat) faptul că scutirile de TVA reprezintă excepții de la regula generală (pentru orice livrare/prestare cu titlu oneros), astfel că acestea trebuie privite în sens limitat. De asemenea, în deciziile sale, Curtea a avut în vedere și motivele pentru care serviciile financiare sunt scutite de TVA, respectiv dificultățile practice în determinarea bazei de impozitare (nivelul contraprestației acestora) și evitarea unei creșteri a costului creditelor de consum.
Implicații pentru prestatorii de servicii privind plățile
În contextul în care băncile apelează tot mai mult la terți pentru asigurarea acestor servicii, coroborat cu dezvoltarea continuă a industriei financiare, interpretarea furnizată de Curte poate avea repercusiuni importante pentru întreaga industrie financiară.
Decizia CJUE va determina probabil schimbări (modificări sau clarificări) și în legislațiile statelor membre. Mai mult, este de așteptat ca tratamentul de TVA aplicat de prestatorii de servicii privind plățile să intre sub lupa autorităților fiscale în cadrul inspecțiilor fiscale (și la nivelul României, unde astfel de analize erau „evitate” de inspectorii fiscali tocmai din lipsa unor criterii clare în legislație).
Prin urmare, companiile din domeniul serviciilor financiare vizate de decizia Curții trebuie să (re)analizeze tratamentul de TVA aplicabil, respectiv expunerea sau impactul aferent. Exemple de astfel de companii sunt cele de procesare și de transport numerar, procesatorii/integratorii de plăți online, companiile de tip bill-payment, dar și noii jucători de pe piață ca urmare a Directivei PSD2.
Astfel, dacă prestatorii nu își vor modifica voluntar tratamentul de TVA, există riscul impunerii TVA retroactiv de către autorități în cadrul unei inspecții fiscale (inclusiv aplicarea de dobânzi și penalități de întârziere).
Detaliile despre caz și despre argumentația Curții sunt disponibile aici.
