Irina Gîngu
Creative Director, Pastel
Dragă juniorule,
În curând împlinesc 10 ani de când lucrez în această industrie. Eu şi mulţi colegi de-ai mei am fost ceea ce eu numesc “juniori adevăraţi”. Adică oameni foarte conştienţi de şansa primită. Primul job suspectez că l-am luat datorită entuziasmului. Nu cred că a fost cineva dat pe spate de portofoliul meu de atunci. Ori dacă da, au fost foarte discreți :))))
Pe “vremea mea” ştiam că sunt junior şi mă purtam ca atare. Adică voiam să învăţ şi eram conştiincioasă. Veneam mereu la program, chiar dacă colegii mei seniori veneau la alte ore. Până veneau ei mai făceam un tutorial, mă uitam pe proiecte. Când ajungeau la birou îmi dădeau de lucru, iar ei se duceau la ţigară. Nu mă deranja lucrul ăsta, din contră. Lucram orice proiect şi încercam mereu să livrez repede şi bine. Ştiam că trebuie să învăţ mult ca să ajung ca ei. Cred că am decupat mii de poze, am făcut cele mai migăloase corecturi, am organizat foldere, am printat şi tăiat cărţi de vizită, alimentam imprimantele cu hârtie…you name it.
Zi de zi întrebam cu ce pot să ajut. Dacă nu aveam nimic de făcut dădeam mailuri la toţi colegii. Şi se găsea ceva de făcut. În rarele ocazii când era mai liber făceam tutoriale, citeam şi desenam. Uneori se întâmpla să greşesc şi seniorii să mă atenţioneze. Atunci intram în pământ de ruşine. Mă simţeam groaznic când cineva trebuia să refacă după mine și să stea târziu pentru asta. Îmi ceream scuze şi eram recunoscătoare de fiecare dată când mă sprijineau. Comunicam mult şi puneam întrebări. Dar nu orice întrebări. Pentru că eram atentă la ce se petrecea în jurul meu. Aveam un caiet pe care îmi notam tot. Cum să mă duc la un senior cu mâinile în buzunar? Orice informaţie era preţioasă şi mă ajuta să mă organizez. Nu, nu ştiam să estimez cât îmi ia să fac un proiect. Din cauza asta stăteam destul de des peste program. Stăteam și pentru că ştiam că lucrez mult mai încet decât ceilalţi și că trebuie să compensez.
Zece ani mai târziu sunt senior şi interacţionez cu mulţi juniori care vor să lucreze în industrie. Din păcate sunt și dezamăgită. Sunt tineri care au parte de un internship sau de cele 3 luni ca să demonstreze că îşi doresc cu adevărat un job în industria asta. Mulţi nu realizează că “trebuie să demonstreze”. Se poartă ca şi cum deja au demonstrat. Câţi juniori mă întreabă dacă mă pot ajuta cu ceva? Prea puţini. În schimb, când întreb “Lucrezi la ceva acum?” aud foarte des răspunsul “Depinde”. Câţi juniori mă întreabă despre clienţi, design şi campanii? Mai deloc. Pe majoritatea îi văd prea des la ţigară povestind despre ce au făcut seara în oraș. Câţi juniori ajung înaintea mea la birou? Deja m-am întristat.
Dragă juniorule, iata niște sfaturi. Dacă vrei să înveţi arată-mi că merită să împart timpul cu tine. Tot ce te învăţ îmi ia din timp. Timpul meu, în care aş putea să lucrez un proiect mai bine sau să mă relaxez uitându-mă la poze cu pisici pe Facebook. Înțelegi ce spun? E ok să pui întrebări, dar te rog să nu fii arogant. Te rog ia un pix şi notează pe o agendă când vorbim despre un proiect. Pari foarte dezinteresat când întrebi acelaşi lucru de 3 ori și chiar mă demoralizează. Apoi, până la întrebări nu uita că există Google. Poţi afla singur ce înseamnă A4 sau CMYK. Apoi îți povestesc cu drag despre cum se formează culorile și cum le folosim în design. Vino la timp și mai lasă țigările. Nu ești la facultate ca să îți faci amici și să aștepți să treacă orele. Trebuie să demonstrezi că mă pot baza pe tine, să văd că te străduiești chiar dacă nu îți iese din prima.
Dacă ai fițe e mai bine să le lași. Nu știu dacă îți dai seama, dar nu faci decât să enervezi colegii. Atitudinea de “știu deja tot” nu e apreciată, mai ales când vine de la un junior. În industria asta sunt oameni care au luat Gold la Cannes și nu au fițe. Tu de ce le-ai avea? În brainstorming încearcă să te concentrezi pe ideile bune pe care le poți aduce, nu pe demontarea ideilor celorlalți. Arăți că ești creativ doar dacă vii cu ceva mai bun, nu dacă spui că “asta s-a mai făcut”.
Dragă juniorule, aș vrea să înțelegi că între noi are loc un schimb. Tu vii la început cu….nimic. Ai zero experiență, dar sper să ai dorința de a învăța. Eu te învăț sperând că vei crește și vei deveni un coleg pe care să mă pot baza. E win-win-win. Tu crești, eu cresc, noi creștem.
Îmi dau seama că trăim în era vitezei, iar răbdarea devine o încercare în sine. Însă eu sunt de părere că un profesionist adevărat este cel care a trecut prin toate etapele. Altfel, e ca și cum ai vrea să reinventezi formule matematice însă habar nu ai algebra. Dragă juniorule, aș vrea să știi că respectul și aprecierea se câștigă prin multă muncă și o atitudine corectă. Iar pentru asta e nevoie de timp și implicare.
Cu drag,
Irina
Irina este Creative Director la Pastel după 4 ani de art-direction unde a dat direcția creativă pe conturi precum Bonduelle, Avon, Tcc, Mondelez, Mariounnaud, Kika dar și în industria de pharma. Irina are 10 ani de experiență în breaslă și de-a lungul anilor a bifat departamentul de dtp, grafic design dar și pe cel de video. Versalitatea și dorința ei continuă de a învăța lucuri noi o fac să aibă o abordare 360 asupra proiectelor și organizării departamentului de creație.
