Scrisul intelectual versus scrisul comercial
Aș începe simplu cu “Anna Karenina” a lui Tolstoi. Dacă stați și analizați doar puțin, nu mult, da, e o poveste de dragoste, dar, de asemenea este începutul telenovelismului. O carte foarte bine scrisă, dar, din punctul meu de vedere, destul de comercială. Și atunci, unde se termină una și unde începe alta? Autorii români au chestia asta pe creier: “X scrie comercial, deci nu e bun”. Ok, “Harry Potter” este sau nu este o carte comercială? Este. Din punctul meu de vedere – și o să repet că e doar din al meu – este, de asemenea, și o carte scrisă foarte bine. Subiect potrivit, scriitură bună, acțiune, poc, ai făcut un bestseller. Cum credeți că ajunge o carte bestseller? Scriind despre “Divina Comedie”? Să fim serioși, asta este carte pentru cunoscători, pentru cititori, pentru cei care vor să studieze, să învețe și să se minuneze de frumusețea scriiturii și a învățămintelor.
Oameni care citesc asemenea cărți îi numărăm pe degete. Din păcate un scriitor, mai ales un debutant, nu-și permite să aibă o astfel de carte de debut dintr-un simplu motiv, nu-i va păsa nimănui. Ba mai rău, dacă se nimerește careva s-o cumpere se va grăbi să o arunce cât mai departe. Oamenii de astăzi vor cărți, dar vor acele cărți care se pot citi repede. Fraze scurte, concise, acțiune, dramă și poate ceva amor. O carte pe care o poți citi în tren, avion sau mașină. Nu contează cât de citit e autorul, nu contează câte fraze minunate poate concepe, pentru că metafora nu mai e la rang de artă. În ziua de azi scrii așa, de parcă ai vorbi pe stradă, ca să te priceapă toată lumea.
Da, nu zic că nu există o manelizare a literaturii, dar altfel nu reziști pe piață. Orice autor știe asta. Cine ține la mândria proprie moare în uitare și de foame, cine lasă mândria s-ar putea să mai aibă o șansă.
Nu mă înțelegeți greșit, nu încurajez literatura proastă – cu toate că cine dracu’ suntem noi să spunem ce e bun și ce e prost, asta decid cititorii – dar nici nu sunt de acord cu spânjurarea în piața publică a lui X doar pentru că scrie comercial. S-ar putea să aibă o scriitură foarte bună chiar dacă acea carte are subiect comercial. Și ce dacă? George R.R. Martin nu e comercial? De aia nu-l citește o lume întreagă? Ba chiar și cei care se dau dadura că ei scriu inteligent. George scrie mai mult decât inteligent, doar că a știut să-și aleagă subiectul și să creeze intriga în așa fel încât să-ți rozi unghiile de ciudă că nu mai termină în secolul ăsta următoarea carte.
Dacă ești comercial asta nu înseamnă că ești nul. Despre ce credeți că este vorba în “Biblia ascunsă?”, da, da, de o chestie speculativă, comercială care prinde la public. Intrigă. Dă-le oamenilor intrigă, un titlu bun și fă în așa fel încât să-i năucești puțin, dă-le indicii pe care cred că le-au prins ca apoi să întorci situația și iată, ai cel puțin zece cititori fericiți că au stau câteva ore cu sufletul la gură.
Sunt de acord că tu poți crea și altceva. Poți scrie mai profund, poți să ai metaforă, da, dar trebuie mai întâi să intri în conștiința publicului pentru ca acesta își dorească să vadă ceva foarte bun, necomercial, scris de tine.
Din păcate timpurile s-au schimbat. În urmă cu treizecei de ani era tocmai invers. Debutai cu o carte măreață ca să-ți permiți să devii comercial, acum jocul s-a schimbat și ne adaptăm sau punem pixul de o parte.
Da, există și secrete să devii scriitor. Nu numai norocul contează, cu toate că e important, dar cum am mai spus, munca, cercetarea și îmbunătățirea propriului stil în fiecare zi. Atenție la exprimări, pentru că unele sunt atât de… atât de… că oricât noroc ai fi avut o să te îneci în propria mocirlă. Dar cel mai important e să conștientizezi. Dacă vezi că nu poți lasă-i pe alții. Nu trebuie să devii scriitor cu orice preț, doar de dragul de-a o face. Să ajungi să te cerți cu o lume întreagă pentru că te critică, pentru că nu te cumpără. Scopul tău este acela de-a scrie ceva ce place. Dacă nu reușești în cel mult doi ani, înseamnă că-ți forțezi zeul creativității și oricât ai stoarce din el nu faci decât să-l omori. Problema e că unii chiar nu înțeleg că piața cărții nu e pentru oricine a intrat la pușcărie și dacă ei au putut putem și noi. Firește că ei nu au putut, au plătit pentru asta.
În final vreau să vă spun următoarele:
– ești scriitor, știi asta, atunci nu te culca pe o ureche, dacă ai scos o carte și a avut succes mergi mai departe.
– scoate măcar o carte la doi ani, altfel lumea te uită.
– scrie zilnic, altfel scrisul te uită pe tine.
– învață despre orice, oricând, oriunde, fii curios, deschide ochii, ia aminte la tot ceea ce se întâmplă în jurul tău.
– poate că și tu ești la fel ca mine și nu-ți pasă absolut deloc ce se petrece la masa vecină, dar ești scriitor, pentru Dumnezeu, te inspiri în mare parte din viață.
– imaginația e bună, poți scrie cărți din imaginație că doar a dovedit-o Jules Verne, dar, hai, fii serios o clipă, dacă nu treci prin niște experiențe o să-ți ucizi imaginația.
– trăiește și viețile celorlalți, încearcă să te pui în pielea lor, să vezi și să gândești ca ei, într-o zi va răsări un personaj care o să-i semene unuia real și o să te bucuri că ai furat ceva din acea personalitate.
– nu mai fi așa perfecționist, nu-ți mai chinui personajul să facă frumos, lasă-l liber și vezi unde te duce.
– și da, poți avea succes, poți să ai fani, poți chiar să câștigi și ceva bani, dar fii consecvent.
– și încă o dată, dacă totuși insiști că ai talent dar nu e așa, iar tu nu vrei să vezi asta… eh, nu știu ce să-ți spun, dar poate chiar vei ajunge cunoscut, numai că cei care ar trebui să te recunoască cu adevărat nu o vor face niciodată.
– și nu te baza pe alți scriitori niciodată, toți au impresia că au condeiul de aur și tu ești doar un personaj cu un creionaș, chiar dacă în față te vor lăuda, abia vor aștepta să te calce în picioare; și crede-mă, cum vei întoarce privirea în altă parte, vei fi strivit.
Lumea asta e una dură. Una care nu prea are scrupule. Fiecare scriitor deține adevărul absolut, condeiul cel mai cel, cunoștințele cele mai importante. Sunt puțini cei care mai știu de unde au plecat. Asta este cel mai important. Nu uitați de unde ați plecat. Nu uitați să vă păstrați personalitatea, pentru că veți fi tentați să o lepădați și să vă trezeți într-o zi în pielea unei persoane pe care nu o cunoașteți. Da, e o lume tentantă, depinde doar de voi.
Oana Stoica Mujea este scenarist, autor de piese de teatru şi cărţi, colaborator al unor reviste literare, om de PR. Până în prezent a scris cincisprezece cărţi: fantasy, thriller, poliţiste şi două antologii dintre care una de interviuri.
Cele mai importante cărţi:
– Fantasy: Seria Dinastiile: „Cele două regine” roman în două volume, „Regina Elfă” premiată ca cea mai bună carte pentru adolescenţi a anului 2009 şi „Regina arkudă şi amuletele puterii”.
– Poliţiste: „Indicii anatomice” şi „Parfumul văduvei negre”.
De asemenea a promovat de la zero personajul principal din cărţile poliţiste Iolanda Ştireanu, ajungând să aibă un număr de peste nouă mii de cumpărători.
Câştigător al concursului „Premiile Lili” cu piesa de teatru „Lady Helena”.
În 2013 a avut o colaborare cu Evenimentul zilei cu o serie de douăsprezece romane polițiste și douăsprezece romane fantasy, colaborare care se desfășoară pe un an de zile și cărțile apar bilunar cu ziarul. Mai multe despre ea aflati de pe blogul oanamujea.com.
