Urmarea cu perseverență a unui vis, momentul glorios când acesta trece pragul de la idee, la realitate palpabilă este o temă des întâlnită și iubită de cultura pop. Mai mult, oamenii prețuiesc atât de mult clipa izbânzii în sine încât preferă să uite eșecurile repetate și anxietatea inevitabile acestui proces. Totuși, ele sunt parte din această devenire, un drum important spre succes.
Scriitoarea americană Lily King invită cititorii să mediteze la această temă în Scriitori și îndrăgostiți, un roman cu puternice accente autobiografice, bestseller New York Times încă de la apariție și considerat una dintre cele mai bune cărți ale lui 2020 de Washington Post.
Publicată de Editura Trei, cartea scriitoarei americane este în primul rând un elogiu adus vieții creative, o aventură romantică, un roman al devenirii și durerii doliului. De altfel, toate temele sunt enunțate în primul paragraph al romanului: „Am un pact cu mine însămi: să nu mă preocupe banii dimineața. Sunt ca o adolescentă care se străduie să nu se gândească la sex. Numai că eu încerc să nu fiu cu gândul nici la sex. Ori la Luke. Ori la moarte. Ceea ce înseamnă să nu mă gândesc la mama, care a murit în vacanță, iarna trecută. Sunt atâtea lucruri la care nu am voie să mă gândesc, ca să pot scrie dimineața”.
Într-un interviu pentru Grubstreet.org, Lily King a mărturisit că primul paragraf al cărților sale are o importanță capitală în procesul de scriere, pentru că stabilește tonalitatea și temele cărții: „Îmi amintesc că, la un moment dat, îmi notam liniile narative ale romanului și am fost surprinsă cât de numeroase sunt: traiectoria financiară a protagonistei e în primul paragraf. De asemenea, relațiile de dragoste, doliul, scrisul, anxietatea. Dacă mi-aș fi spus mie însămi că voi avea 6 sau 7 linii narative de dezvoltat, probabil n-aș mai fi scris nimic și aș fi mers la culcare. Din fericire, ești destul de ignorant când începi un roman”.
Mai mult decât atât, în Scriitori și îndrăgostiți autoarea folosește tema scrisului, a redactării unui roman pentru a-i conferi o valoare universală, aplicabilă în viața fiecărei persoane. Nu se referă doar la creativitatea artistică, ci la transformarea creativă a vieții, ca urmare a nerenunțării la un vis, indiferent de circumstanțe. „Vreau să spun că toată lumea are visuri, iar romanul chiar despre asta este: cât timp poți să păstrezi viu acel vis”, explică Lily King într-un interviu pentru Audible.com.
La 31 de ani, visul lui Casey Peabody este să devină scriitoare. Însă, în împrejurările vieții ei, un asemenea ideal pare rupt de realitate. Mama sa a murit brusc, pe când se afla într-o vacanță în Chile cu prietenii, iubitul a părăsit-o, slujba de chelneriță îi asigură un trai la limita subzistenței, insuficient pentru a acoperi o asigurare medicală sau datoriile enorme contractate pentru studii. În plus, romanul la care scrie de 6 ani e departe de a fi finalizat. Stările de anxietate puternice sunt resimțite ca roiuri de albine care-i străbat pieptul și brațele, iar disperarea și umilința sunt emoțiile care însoțesc protagonista pe parcursul anilor. „Din experiența mea de viață, pe care am încercat să o transpun în carte”, spune autoarea, „oamenii nu admiră din ce în ce mai mult perseverența și tenacitatea cu care îți urmărești visul, ci încep să te privească cu milă. Iar dacă ai ajuns la 30 de ani și tot ce ai e o slujbă de chelneriță și multe datorii, cu atât mai mult. Eu am simțit doar din ce în ce mai puțin respect și nimic altceva.”
Înainte de a deveni scriitoare de succes, Lily King a fost ea însăși ani la rând chelneriță cu aspirații de romancieră. Iar momentul când și-a pierdut mama a condus la un blocaj al creativității pe care l-a depășit cu dificultate. „Forța de neegalat a emoției” cărții observată de New York Times Book Review provine, așa cum mărturisește autoarea, din descrierea exactă a sentimentelor pe care ea însăși le-a traversat la debutul carierei: „Am avut aceeași stare de confuzie, panică, frică teribilă, îndoială și ură de sine, m-am întrebat unde naiba se îndreaptă viața mea. S-au închis foarte multe uși și nu știam cum mă voi întreține, dacă voi avea o relație stabilă sau copii. Mi se părea că toată lumea evoluează, iar eu sunt blocată în același loc. Toate aceste emoții am încercat să le redau în carte și presupun că din acest motiv are o notă de intimitate așa puternică”.
Spre deosebire de mulți dintre prietenii săi, cărora aspirația de a deveni scriitori le-a trecut „ca gripa”, Casey Peabody nu a renunțat niciodată la visul de a-și termina romanul. „Ce am avut în ultimii șase ani, ce a fost constant și stabil în viața mea este romanul pe care l-am scris. El a fost casa mea, locul în care mă puteam oricând retrage. Locul în care uneori chiar mă simțeam puternică, le spun. Locul în care pot fi eu, în cea mai mare măsură”.
Urmarea perseverentă a unui vis are capacitate transformatoare asupra sinelui, ceea ce se răsfrânge asupra întregii existențe, pare a sugera protagonista romanului Scriitori și îndrăgostiți. Aceasta chiar dacă parcursul este similar cu străbaterea unui deșert, singur, adesea fără nicio motivație rezonabilă de a merge mai departe.
Dens în emoții, cu o complexă problematică ce atinge aspecte esențiale ale vieții, Scriitori și îndrăgostiți este un roman al vremurilor moderne, cu un grad ridicat de universalitate. Fiecare persoană care a aspirat la ceva se poate recunoaște în el și totodată va înțelege de ce este atât de important să nu renunțe niciodată la visurile sale.
