la Copenhaga a unui pact mondial privind schimbările climatice
Comisia Europeană şi-a prezentat astăzi propunerile pentru un nou acord mondial cuprinzător şi ambiţios în vederea soluţionării problemei reprezentate de schimbările climatice şi cu privire la posibilele modalităţi de finanţare în acest sens. Noul pact urmează să fie încheiat la conferinţa ONU privind schimbările climatice organizată la Copenhaga în decembrie. Pentru a limita creşterea temperaturii la mai puţin de 2°C, ţările în curs de dezvoltare vor avea nevoie de mult mai multă finanţare de la ţările dezvoltate şi de la instituţiile multilaterale pentru a putea fi ajutate să contribuie la combaterea schimbărilor climatice. Propunerile Comisiei includ crearea unei pieţe a emisiilor de carbon la nivelul OCDE până în 2015 şi a unor surse inovatoare de finanţare internaţională, pe baza emisiilor şi capacităţii de plată ale ţărilor.
Comisarul pentru mediu, Stavros Dimas, a declarat: „Abordarea cauzelor şi efectelor schimbărilor climatice va necesita însemnate investiţii private şi publice în următoarele decenii, însă costul acestor investiţii va fi cu mult mai mic decât dacă permitem climei să se degradeze în continuare. Planul european de redresare economică şi alte măsuri similare luate la nivel mondial pentru a combate criza economică sunt o şansă de a da un impuls investiţiilor necesare în tehnologii cu emisii scăzute de carbon şi de a stimula, în acelaşi timp, creşterea, inovarea şi crearea de locuri de muncă. Pentru a se ajunge la un acord în Copenhaga însă, este vital să se găsească noi soluţii de finanţare. Comunicarea de astăzi a Comisiei are o contribuţie majoră în acest sens, furnizând o serie cuprinzătoare de propuneri în vederea sporirii resurselor financiare şi a investiţiilor.”
Obiectivul Copenhaga
Obiectivul UE este de a limita creşterea temperaturii globale la mai puţin de 2°C faţă de temperatura preindustrială, deoarece există dovezi ştiinţifice solide conform cărora schimbările climatice vor deveni periculoase dacă se depăşeşte acest prag.
Acordul de la Copenhaga ar trebui deopotrivă să stabilească obiective globale de reducere a emisiilor şi să pună bazele consolidării capacităţii de adaptare la schimbările climatice a ţărilor. Comunicarea[1] prezintă propuneri concrete pentru atingerea acestor obiective.
Obiective şi acţiuni
Pentru a nu se depăşi pragul de 2°C, emisiile globale trebuie să atingă maximul înainte de 2020, pentru a scădea, până în 2050, la mai puţin de 50% din nivelurile înregistrate în 1990. Acest lucru va necesita acţiunea atât a ţărilor dezvoltate, cât şi a celor în curs de dezvoltare.
Ţările dezvoltate trebuie să preia iniţiativa şi, până în 2020, să îşi reducă emisiile colective cu 30% din nivelurile înregistrate în 1990. UE a dat un exemplu, angajându-se să reducă emisiile cu 30% dacă şi alte ţări dezvoltate îşi asumă reduceri comparabile şi a instituit deja măsuri de reducere cu 20% a emisiilor proprii ( IP/08/1998). Comunicarea propune parametri specifici pentru a se asigura că obiectivele naţionale presupun un nivel comparabil al eforturilor. Toate ţările membre ale OCDE şi statele membre ale UE, ţările candidate şi potenţial candidate la UE ar trebui să îşi asume obiective privind emisiile.
Ţările în curs de dezvoltare, cu excepţia celor mai sărace dintre ele, ar trebui să îşi limiteze, până în 2020, creşterea emisiilor colective la un nivel cu 15-30% sub nivelul care s-ar înregistra dacă nu se iau măsuri. Această limitare ar trebui să includă o reducere rapidă a emisiilor generate de defrişarea pădurilor tropicale ( IP/08/1543). Aceste ţări ar trebui să se angajeze să adopte strategii de dezvoltare cu emisii scăzute de carbon care să reglementeze toate sectoarele poluatoare cheie până în 2011. Aceste strategii vor fi evaluate de un nou mecanism internaţional, care va găsi sprijinul extern potrivit pentru acţiunile propuse.
[1]Către încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice COM(2009) 39
{mosloadposition user10}
