Ivona Boitan
E deja un loc comun sa injuri reclamele. Te enerveaza ca sunt multe si apar de fiecare data cand mintea ta era concentrata pe altceva. Intr-o lume in care cu totii avem probleme de concentrare reclamele sunt ca bomboana de pe coliva. Din aceasta cauza, ele sunt pentru unii un rau necesar, pentru ceilalti, doar un rau. Si atunci, daca tot sunt vinovate ca ni se “rupe filmul” cand ne e lumea mai draga, hai sa spunem ca sunt proaste, lipsite de sens, ilogice si …Lista ramane deschisa.
Cum ne dam seama ca o reclama este proasta sau nu? Ce criterii aplicam dincolo de imi place sau nu, m-a amuzat sau m-a scos din minti. Bunaoara reclamele la Nutline, le stitit, cele in doi actori, pe o canapea, pe scena, spot pe ei…
Am citit nenumarate comenatrii cum ca dialogul este idiot, ca sunt cele mai proaste reclame etc. Comentarii pe care le-am gasit pe tot soiul de forumuri de oameni suficient de destepti si de educati incat sa simta nevoia sa polemizeze, argumenteze, contracareze si sa se enerveze cand cineva nu e de acord cu ei.
Cine este consumatorul preponderent de seminte? Sa fie oare academicianul, judecatorul, bancherul sau neurochirurgul?
Promotia se adreseaza celor care produc covorase de coji de seminte, celor care lasa in urma lor un drum de coji demn de Hansel si Gretel. Celor care scuipa coaja!
Vorbim de o promotie in care se pot castiga 100 de euro. Nu concedii pe Marte, 100 de euro. Probabil ca niciunuia dintre noi nu ne-ar prisosi o suta de euro si daca am castiga-o, nu am da-o de pomana. Dar de aici pina la a manca tone de seminte in fata blocului pentru 100 de euro, e cale lunga sa ne-ajunga.
Asa ca parerea mea ca acele dialoguri si acel umor, rezoneaza foarte bine in mintea consumatorului principal de seminte. Este o mostra de “umor de taximetrist”, pe care-l impartasesc si altii cu aceasi configuratie mentala. Taximetristii sunt o specie aparte. Sunt cumva la jumatatea drumului intre intreprinzator si angajat. Sunt si la patron si propriul lor patron. De aceea “compatimesc” cu ei si muncitorii angajati la patron si buticarii, mici intreprinzatori, pietarii.
Ei stiu bine ca pentru un profit de o suta de euro, trag ceva de colac si infuleca cateva zile in trafic. Si pentru ca sunt aparte, si-au dezvoltat un umor si un limbaj aparte. Au glumele lor cu fetele de la dispecerat, sunt “destepti” fac politica ca Bula dar cu aplombul unui Iorga, fac mistouri unii de altii prin statie, sunt vii, dinamici si pentru clienti de cele mai multe ori enervanti. Exact ca-n reclama!
Cum ar veni sunt singuri in masina dar si implicati intr-un grup social. Ceea ce e foarte bine, seminte putem minca si de unii singuri, in asteptarea timpului pierdut si cu altii, cand ne pierdem timpul impreuna.
Faptul ca apare nevasta “made in Obor”, tafnoasa, gura mare si desteapta de bubuie, ne arata clar ca mancatorul de seminte e traditionalist in cel mai frust fel. Familist, supus nevestei cat e in casa si smecher in fata prietenilor… Nu prea da pe-acasa decat sa se schimbe si sa manince. Si-a luat nevasta ca sa-I gateasca si sa aiba de ce plinge cand bea bere cu baietii.
Cam asta este profilul mancatorului de Nutline. Poate ca mie nu imi plac foarte tare dialogurile, poate ca ma enerveaza sa-I vad pe scena pe “mitocanii” de care incerc sa scap pe strada. Dar mai mult ca sigur, aceasta reclama cu umorul ei de “vacanta mare", functioneaza. Si primul si ultimul scop al unei reclame, e sa vanda.
Ivona Boitan lucreaza din 2000 in publicitate si media. Intre timp a publicat si doua carti – Cu sange rece si albastru si foarte recent, Hotii de timp. {mosloadposition user10}
