Teatrul Mic anunță cu regret că s-a stins din viață, în 7 februarie, la Frankfurt am Main, Dinu Ianculescu, actor și poet român, unul din gentlemenii scenei românești și una dintre cele mai cunoscute voci de televiziune din România.
Născut în 1925, Dinu Ianculescu a absolvit Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București, dar, inițial, s-a făcut cunoscut și auzit prin poezia protestatară împotriva dictatului de la Viena în anii ’40, din ziarul “Ardealul”, iar în anii ce au urmat și în alte publicații, precum “Universul literar”, “Revista Fundațiilor Regale”, “Fapta” și “Tribuna” din Brașov. Cum îi place să spună, deoarece se „schimbaseră vremile”, Dinu Ianculescu se dedică teatrului și filmului, ca actor angajat al Teatrului Național București, apoi la Studioul actorului de film „C. Nottara”, devenit Teatrul Tineretului, de unde pleacă, la chemarea regizorului Radu Penciulescu, la Teatrul Mic.
Pe scenă aducea prestanță și prezență, o eleganță care îl făcea remarcat. Aceleași atribute le-a transferat, prin vocea sa educată și melodioasă, emisiunilor Teleenciclopediei, de la Televiziunea Română, unde a colaborat încă de la înființare.
La Teatrul Mic a jucat în spectacole emblematice pentru teatru, unde a lucrat cu regizori de prim-rang, precum Silviu Purcărete („Nebuna din Chaillot”, 1978; „Diavolul și bunul Dumnezeu”, 1981; „Richard III”, 1983), Cristian Hadjiculea („Nu pot să dorm”, 1982), Cătălina Buzoianu („Maestrul și Margareta”, 1980), Sorana Coroamă-Stanca („Nu suntem îngeri”, 1975; „Două ore de pace”, 1977) sau Valeriu Moisescu („Emigrantul din Brisbane”, 1970).
Stabilit în Germania, Dinu Ianculescu și-a continuat cariera artistică, și a jucat la Darmstadt și Munster, a realizat emisiuni radiofonice în Frankfurt am Main. Făcea dese drumuri înapoi în țară și fost prezent la sărbătorirea de 50 de ani a Teatrului Mic, din 2013, ocazie cu care a scris: „Pentru voi, dragi colegi de suflet, și pentru cei ce vin, cu toată inima (din păcate bolnavă) Salutul meu.”
