Jumătate din populaţia României este afectată de sărăcie. 54% din persoanele din mediul rural nu au o ocupaţie

Gradul redus de ocupare din mediul rural creşte de trei ori riscul de sărăcie din aceste zone faţă de mediul urban

Unde începe sărăcia?
În mediul rural există un grup în creştere de copii foarte vulnerabili care provin din familii sărace, cu un singur tip de venit, adesea doar alocaţia sau venitul social. Astfel, 225.000 (1) de copii se duc zilnic flămânzi la culcare iar 72% (2) dintre familiile din mediul rural nu le pot asigura copiilor sub 5 ani o dietă minim acceptabilă, ceea ce provoacă îmbolnăviri grave sau malnutriţie.

Un copil flămând nu poate învăţa
Lipsurile majore şi responsabilităţile domestice nu le mai permit copiilor să urmeze o educaţie, astfel că peste 37% (3) dintre persoanele cu vârste de peste 15 ani prezintă analfabetism funcţional: nu înţeleg ceea ce citesc sau nu ştiu să scrie corect. În mediul rural, 20% (4) dintre copii rămân cu 8 clase, o treime dintre aceştia fiind expuşi riscului de sărăcie, având şanse reduse de angajare. Potrivit datelor Eurostat, rata abandonului şcolar în România a trecut în 2014 de 18% (5), față de 11% (6) media de abandonare timpurie a şcolii în Uniunea Europeană.

Fără educaţie – şanse reduse de angajare
În mediul rural, rata şomajului în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-24 de ani este de 22% (7) iar gradul de ocupare al persoanelor cu vârsta între 18 şi 60 de ani este de aproximativ 46% (8).

Gradul de ocupare redus accentuează starea de sărăcie
În aceste condiţii, în România încă există sărăcie extremă! 40,4% (9)din populaţia României trăieşte cu riscul sărăciei şi al excluziunii sociale iar dintre copii – 51% (10). În mediul rural situaţia este dramatică întrucât riscul de sărăcie pentru aceşti copii este de trei ori mai mare decât pentru cei din mediul urban – 34,1% (11) dintre cei 51% suferă de privaţiuni materiale extreme. Copiii săraci de astăzi vor deveni adulţii săraci de mâine.

Acest cerc vicios al sărăciei poate fi întrerupt aducând copiii la şcoală, deoarece numai prin educaţie cresc şansele găsirii unui loc de muncă care să le ofere viitorilor adulţi venitul necesar unui trai decent. Iar la nivel macroeconomic, prin diminuarea ratei de părăsire timpurie a şcolii, vor fi evitate problemele legate de forţă de muncă şi şomaj, de coeziune socială şi de competitivitate în general.