Sofia Nădejde
Editura Publisol
“Cine n-are luare aminte, fie chiar și pentru cele mai mici lucruri și nu e destul de treaz, chiar când doarme, nu va face avere.” (p. 28)
“Avarul se jertfește pe sine egoismului, care stă în dragostea nețărmurită pentru această putere mai dulce ca orice patimă.
La început, jertfele se impun; altfel n-ar putea agonisi o avere; cu vremea, toate poftele pier, se atrofiază și rămâne una singură atotputernică.” (p. 24)
“Un ban economisit azi se înzecește în câțiva ani. Economisește de bună voie ca să ai la nevoie grea. Cine cumpără ce nu-i trebuie vinde ce-i trebuie. Și cel care nu știe cruța nu-i vrednic să aibă: de i-ai da averile lui Cresus, tot le va prădui.” (p. 23)
“Lăcomia (…) e ca un cal: dacă ia vânt, nu-l mai poți opri și-ți rupe gâtul. Cine vrea să fie om cu stare, nu traistă-n băț, ce poate cheltui azi să lase pe mâine. Înainte de-a scoate banul din pungă, să chibzuiască de zece ori, paraua e rotundă și fuge ca argintul viu. (…) oricine, din oricât de puțin, tot poate economisi, numai să vrea. Dacă ții să faci bani, economia să-ți fie a doua natură.” (p. 21)
Iată doar câteva dintre rândurile care dezvăluie caracterul lui Hristea Pandele, fiul unui emigrant grec sărac, rămas văduv și venit în România sperând la un trai mai bun aici pentru el și familia lui.
După moartea emigrantului, Hristea pornește un “comptuar” și începe să ofere bani cu împrumut. Visul lui era să ajungă bogat – lucru ce poate fi înțeles când toată viața a suferit lipsuri din cauza sărăciei.
Numai că avariția lui Hristea este dusă la extrem – trăia într-o casă prăpădită, nu primea o femeie care să îi facă curat, astfel că în casă era plin praf, dezordine și se găseau multe pânze de păianjen.
Viața lui Hristea este dată peste cap când află că fratele lui a murit și se trezește responsabil și pentru soția acestuia și copilul lui.
Însă nu se poate ca moartea fratelui să îi năruie planurile de înavuțire! Hristea Pandele face minimul necesar și continuă lupta pentru îmbogățire. Iar lucrurile în această direcție îi merg foarte bine.
Nu ia în calcul însă că se va îndrăgosti și modul în care va reacționa persoana iubită la cum se poartă și la tot ce face pentru a se îmbogăți. Ce se întâmplă vă las pe voi să aflați citind în romanul Sofiei Nădejde.
Robia banului surprinde foarte bine societatea românească din a doua parte a secolului al XIX-lea. Personajele sunt atent conturate, iar atmosfera și descrierile realizate de autoare, precum și cugetările personajelor incluse în carte fac ca Robia banului să devină un roman-document surprinzând foarte bine modul în care se trăia în perioada acoperită de întâmplările relatate.
Sofia Nădejde este și autoarea primului roman feminist din literatura română – Patimi, publicat în 1903. Tema feminismului rămâne prezentă în romanele și articolele sale. Multe materiale cu tentă socială și texte literare de-ale autoarei au apărut în publicații importante ale vremii. Editura Publisol a reeditat și romanul Patimi, astfel că puteți citi mai multe cărți scrise de Sofia Nădejde, o autoare care merită (re)descoperită.
