Țăranii din România sunt puterea ei cea mai mare, nu o răspundere care trage România în jos. Putem fi o ţară de ţărani dar și un stat european modern. Politicile agricole trebuie să se bazeze pe punerea ţăranilor la baza lanţului alimentar, construind o economie rurală puternică şi vibrantă. Politicile care acum elimină ţăranii de pe piaţă trebuie să fie înlocuite cu politici care îi plasează în centrul acţiunii.
VREM CA MINISTERUL AGRICULTURII, PARLAMENTUL EUROPEAN SI COMISIA EUROPEANA SĂ NE REPREZINTE PE NOI, ŢĂRANII ROMÂNI, ÎN DEZBATEREA ASUPRA REFORMEI POLITICII AGRICOLE COMUNE. NOI, ŢĂRANII ROMÂNI, VREM:
O Viziune în spatele Politicilor Agricole Naționale şi stabilitate mai mare. România este azi o ţară fără viziune agricolă. Pe măsură ce ţara noastră și-a deschis pieţele agricole pentru străini, autorităţile din România nu mai au o direcţie coerentă faţă de viitorul agriculturii, al ţăranilor, al consumatorilor. Fiecare nou ministru al agriculturii restructurează ministerul şi crează în permanenţă noi legi şi regulamente, în favoarea marilor companii. Acest lucru creează nesiguranţă în rândul ţăranilor şi generează iresponsabilitate în rândul autorităţilor care trebuie să implementeze legile. Vrem responsabilitate.
Oprirea fenomenului de acaparare a terenurilor agricole românești – Land Grabbing. In momentul de față, în jur de 9% din terenurile agricole româneşti sunt deţinute de către straini. Oficialii continuă să încurajeze investiţiile străine ca fiind cheia pentru viitorul agriculturii româneşti. Aceşti investitori nu construiesc o infrastructură care va ajuta România pe termen lung, ei utilizează terenurile noastre ieftine pentru a trimite materia primă în străinătate unde să fie transformată în produse finite ce vor fi vândute în altă parte. Vrem restricţii împotriva acaparării fără limită a terenurilor de către marii exploatatori agricoli.
O politică de dezvoltare rurală eficientă. Fără o dezvoltare rurală eficientă, România nu poate beneficia cu adevărat de locul pe piaţa comună europeană şi este de datoria autorităţilor române să se asigure că se întâmplă acest lucru, prin următoarele priorităţi:
– Sisteme de ocuparea forţei de muncă rurale: sprijin pentru industriile de prelucrare la scară redusă,
– Suport pentru marketing direct şi sisteme alimentare locale şi diversificarea economiei locale,
– Revitalizarea serviciilor publice de piețe permanente/volante din centrele (nu de la marginea) orașelor în condiții avantajoase pentru micii producători,
– Dezvoltarea serviciilor rurale publice,
– Accent mai mare pe Grupurile de Acțiune Locală – GAL. Grupurile nou-create de acţiune locală ar putea fi piatra de temelie a viitorului dezvoltării agriculturii româneşti, şi trebuie să li se acorde maximă atenţie.
Informarea cetăţenilor și transparența. Numărul țăranilor informați și educați despre măsurile de susținere disponibile și despre eventualele dezbateri în care pot contribui cu propuneri proprii, este infim. Vrem ca autoritățile să depună eforturi reale pentru a remedia această situație dezastruoasă.
Prețuri echitabile pe primul loc. Cea mai mare parte a veniturilor agricultorilor ar trebui să fie generate de preţurile corecte de pe piaţă, plătite pentru producţia agricolă şi nu din subvenţii, aşa cum se întâmplă acum. Acesta este un pas necesar pentru a asigura viitorul pe termen lung a fermelor mici. Pentru a dobândi preţuri agricole corecte şi stabile, solicităm:
– Impunerea unei limite privind sumele maxime pe care le pot primi fermele industriale prin subvenții,
– Evitate importurile cu preț inferior (de dumping) față de costurile de producție de pe piața internă, care fac astfel concurență neloaială produselor agricole de pe piața internă,
– Să fie înlăturată progresiv supra-intensificarea producţiei,
– Management de aprovizionare și instrumente de reglementare a pieţei, pentru a evita excedente/deficite structurale, declanşând volatilitatea preţurilor,
– Sprijinirea sistemelor publice de catering (cantine etc.) în aprovizionarea din producția locală sezonieră / ecologică, ce asigură produse alimentare locale de calitate, cu valoare nutritivă ridicată,
– Plățile directe/subvenţiile trebuie să includă ca și criteriu numărul de persoane active la fermă; fermele mici crează mai multe locuri de muncă decât marile ferme industriale,
– Plăţile directe pe venit trebuie să fie orientate spre agricultura durabilă la scară redusă, cu accent pe a) ferme din zonele mai puțin favorizate din cauza costurilor de producţie mai mari şi b) ferme de mici dimensiuni, care sunt în imposibilitatea de a produce suficient pentru ca fermierul să-și poată câștiga traiul din vinderea pe piață a produselor, dar al căror rol multifuncţional în mediul rural are o contribuţie importantă.
Securitate Alimentară în România. Piața comună pentru produsele agricole din Europa a înlăturat taxele de import şi export şi a făcut mai uşor pentru România să importe alimente. Nu este un motiv pentru care România ar trebui să renunţe la construirea infrastructurii pentru produsele alimentare proprii. Alimentele locale sunt mai sănătoase, consumă mai puţină energie şi resurse până ajung la consumator și joacă un rol important în sprijinirea comunităţilor locale. România, o ţară agricolă atât de bogată, importă, în prezent, peste jumătate din produsele alimentare, din afara graniţelor sale. Aceasta nu este o ţară sigură din punct de vedere alimentar, producătorii locali nu sunt sprijiniți de infrastructură, iar această problemă trebuie să fie un punct central pentru reformă. Reglementarea este necesară pentru a opri speculaţiile privind produsele alimentare pe pieţele de mărfuri.
Interzicerea organismelor modificate genetic. Culturile modificate genetic sunt create pentru profitul Monsanto şi a câtorva mari companii. Aceste culturi prezintă probleme economice, de mediu şi de sănătate umană şi animală, punând în pericol însăşi existenţa agriculturii ecologice şi tradiţionale. Autorităţile permit comercializarea produselor modificate genetic fără a fi etichetate, încălcând dreptul la alegere a peste 70% dintre consumatorii români care nu doresc să consume organisme modificate genetic. Ultimii 2 miniştrii ai agriculturii au fost anterior angajati ai companiei Monsanto. Nu mai vrem ca Monsanto să ne reprezinte. Vrem interzicerea organismelor modificate genetic.
